1„Fată de domn, ce minunate
Îți sunt picioarele-ncălțate,
Frumos, cu-ncălțămintea lor.
Văd rotunjimea coapselor,
Drept lănțișoare minunate
Care, la gât sunt atârnate,
După ce tocmai au ieșit
Din mâini de meșter iscusit.
2Rotund pahar, pântecul tău
Îmi pare-a fi. Din bolul său,
Nu-i lipsă vinu-mbietor
Cu-al său buchet mirositor.
Un snop de grâu, de soare prins,
E trupul tău, cu crini încins.
3Privesc la sânii tăi și-mi par
Doi pui de cerb. Când mă uit iar,
Îmi par doi gemeni, bunăoară,
Ca și doi pui de căprioară.
4Gâtul ți l-am asemuit
Cu-n turn, din fildeș construit.
Asemeni iazurilor care
La poarta Bat-Rabin le are
Hezbonul, ochi-ți îmi zâmbesc;
Iar nasul tău, când îl privesc,
Turn în Liban, mie îmi pare,
Privind către Damasc, în zare.
5Mă uit la capul tău, iar el
E-asemeni muntelui Carmel
Și părul ce-l împodobește,
Ca purpura se dovedește!…
6Privesc la tine, fascinat:
Frumoasă ești, cu-adevărat,
Iubita mea! Ești ne-ntrecută
Și ești atâta de plăcută,
În sânul desfătărilor!
7Asemenea finicilor,
Este statura-ți minunată,
Iar sânii, struguri, ți se-arată.
8Îmi spun: „Eu, în finic, mă sui
Și-am să apuc crengile lui!”
Atuncea, sânii au să-ți fie
Precum sunt strugurii din vie,
Iar răsuflarea-ți va avea
Mirosul merelor din ea.
9Un vin ales, toarnă-a ta gură,
Ce curge lin și cu măsură,
Fiind răspunsul ce-l oferi
La ale mele mângâieri
Pe cari, pe buze, îl simțim
Atuncea când noi adormim!”
10„Eu sunt, pentru iubitul meu.
El mă dorește tot mereu.
11Vino iubite, să ieșim
Și peste câmpuri să fugim.
În urmă-apoi, pe înserate,
Ne vom petrece noaptea-n sate!
12Când dimineață o să fie,
Vom merge amândoi în vie,
Să o vedem de-a-nmugurit,
Sau rodia de a-nflorit.
Atunci, acolo – vei vedea –
Eu am să-ți dau dragostea mea.
13Din mandragore a ieșit
Mirosul ce ne-a-nvăluit.
Deasupra ușii, roade sânt,
Ieșite din al nost’ pământ.
Sunt roade vechi și roade noi.
Le-am pus și le-am păstrat apoi,
Iubitule, doar pentru tine,
Atunci când vei veni la mine.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
