Leviticul 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Necurățiile bărbatului

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit –

Și lui Aron – și-a poruncit:

2„Copiilor lui Israel,

Le veți vorbi, în acest fel:

„Aflați acum, că omul care,

O scurgere, din trupu-i, are,

Prin acest fapt e declarat

Că-ntradevăr, e necurat.

3Din pricina scurgerii lui,

Necurăția omului

Are să fie dovedită:

Chiar dacă scurgerea-i oprită,

De către trup, chiar de pornește,

Tot necurat, el se vădește.

4De-aceea deci, în orice pat,

Dacă acel om s-a culcat,

Patul – voiesc dar, să se știe –

Că necurat are să fie;

Și lucrul pe care a stat

Are să fie necurat.

5Atunci când întâmpla-se-va,

Să se atingă cineva,

De patul omului acel,

Ajunge necurat și el.

De-atinge un pat dintre acele,

Va trebui, haina, să-și spele

Și-apoi, să meargă la scăldat,

Căci până-n seară-i necurat.

6Atunci când întâmpla-se-va,

Să se așeze cineva,

Pe lucrul omului acel,

Ajunge necurat și el.

De-atinge-un lucru din acele,

Va trebui, haina, să-și spele

Și-apoi, să meargă la scăldat,

Căci până-n seară-i necurat.

7Atunci când întâmpla-se-va,

Să se atingă cineva,

De trupul omului acel,

Ajunge necurat și el.

De-atinge trupurile-acele –

Cu scurgeri – hainele, să-și spele

Și-apoi, să meargă la scăldat,

Căci până-n seară-i necurat.

8Atunci când întâmpla-se-va,

Că va scuipa, pe cineva,

Omul cari este necurat,

Acela care-a fost scuipat

Să-și spele haina, după care,

Se va-mbăia, pentru că are

Să fie și el necurat

Până când se va fi-nserat.

9Dacă o șa, a folosit

Cel necurat, la călărit,

Aceea este necurată.

10Dacă se va-ntâmpla, vreodată,

Ca cineva să fi atins –

Fără să vrea sau înadins –

Lucrul cari fost-a așezat

Sub omul care-i necurat,

Acel om trebuie să știe

Că necurat are să fie,

Până când se va fi-nserat.

Omul care a ridicat

Lucrul acela, negreșit,

Să-și spele haina și, grăbit,

Apoi să meargă la scăldat,

Căci până-n seară-i necurat.

11Acela care e atins –

Fără să vrea sau înadins –

De cel ce scurgerea o are,

Să-și spele haina, după care,

O să se ducă la scăldat,

Iar până-n seară-i necurat.

12Dacă cumva, atinse sânt

Vase făcute din pământ,

De omul care-i necurat,

Voi să le spargeți, imediat.

Dacă-i atins un vas din lemn,

Să îl spălați, Eu vă îndemn.

13După ce fi-va curățit –

Când scurgerea i s-a oprit –

Omul acel s-aștepte până

Are să treacă-o săptămână.

Acesta-i timpul hărăzit

Pentru cel cari s-a curățit.

Să-și spele haina, după care,

Numai la apă curgătoare

Va merge pentru-a fi-mbăiat,

Iar mai apoi, va fi curat.

14A opta zi când o să fie,

Iată cum trebuie să vie:

După putință, omu-acel

Să ia doi pui de porumbel

Sau poate două turturele.

Să ducă păsările-acele,

Apoi, la ușa cortului

Și să le dea preotului.

15Preotul are să le ia

Și-n urmă, jertfă, să le dea.

O pasăre are menire

De jertfă pentru ispășire,

Iar pe cealaltă o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

Așa cum e a lui menire,

Preotul face ispășire,

Apoi, în fața Domnului,

Pentru meteahna omului.

16Cât despre omu-acela care

O pierdere-a sămânței are,

În somn, să meargă la scăldat

Iar până-n seară-i necurat.

17Orișice haină, orice piele,

Care, de scurgerile-acele,

Vor fi atinse, de îndat’,

Să fie duse la spălat.

Cu apă, trebuiesc spălate,

Iar până-n seară-s necurate.

18Dacă cumva, s-a întâmplat

Că o femeie s-a culcat,

Cu cineva – cu un om care,

O astfel de scurgere are –

Să știe că trebuie-apoi,

Ca să se scalde amândoi.

Și el și ea vor fi spălați,

Iar până-n seară-s necurați.”

Necurăția femeii

19„De-asemenea, femeia care

O scurgere de sânge are

Din al ei trup, o să rămână

Singură, timp de-o săptămână,

Să stea-n necurăția ei.

Cel cari, de astfel de femei,

Se-atinge, până pe-nserat,

Are să fie necurat.

20În orice pat va fi culcată

Femeia care-i necurată –

Sau orișice, pe cari a stat –

Are să fie, necurat.

21Oricine-atinge patul ei –

Al unei astfel de femei –

Să-și spele hainele, de-ndat’,

Și-apoi să meargă la scăldat,

Căci necurat are să fie,

Până când seara o să vie.

22Oricine-atinge-un lucru-al ei –

Al unei astfel de femei –

Sau lucrul pe care a stat,

Să-și spele hainele, de-ndat’.

Să se-mbăieze căci se știe

Că necurat are să fie,

Până când se va fi-nserat.

23Dacă-i ceva, pe al ei pat,

Pe lucrul pe cari a șezut,

Acel ceva va fi văzut

Drept necurat, iar orișicine

Va fi acela care vine

Și va atinge lucru-acel,

Ajunge necurat și el.

Deci necurat are să fie

Până când seara o să vie.

24Dacă se va culca, cumva,

Cu-acea femeie, cineva

Și peste el – din întâmplare –

A ei necurăție are

Să vină-atunci, omul să știe

Că necurat are să fie

Și necurat o să rămână

El, vreme de o săptămână.

Oriunde se va fi culcat,

Patul său fi-va necurat.

25Dacă cumva, femeia are

O scurgere de sânge, care –

Atuncea când are să vină –

Mai multe zile o să țină –

Deci peste zilele sortite,

Soroacelor obișnuite,

Sau ține-va scurgerea ei

Mai mult decât de obicei –

Femeia este necurată,

Ca și atunci când e aflată

L-al ei soroc; ea va rămâne,

La fel, cât timp scurgerea ține.

26Oriunde se va fi culcat,

Are să fie al ei pat

Ca și acel ce l-a avut

Cât timp sorocul i-a ținut.

De-asemenea, lucrul pe care

Femeia se așează are

Să fie-ndată, necurat,

Ca și atunci când s-a aflat

Ea, la soroc. Dacă, de ele –

27Dacă de lucrurile-acele –

Se va atinge-atunci, cumva,

Din întâmplare, cineva,

Acela trebuie să știe

Că necurat are să fie.

Să meargă-n grabă la scăldat,

Căci până-n seară-i necurat.

28După ce fi-va curățită –

Când scurgerea i-a fost oprită –

Femeia să aștepte până

Are să treacă-o săptămână.

Acesta-i timpul hărăzit,

Pentru cea cari s-a curățit,

Iar după săptămâna dată,

Femeia fi-va iar, curată.

29A opta zi când o să fie,

Femeia trebuie să știe

Să procedeze-n acest fel:

Să ia doi pui de porumbel

Sau poate două turturele.

Să ducă păsările-acele,

Apoi, la ușa cortului

Și să le dea preotului.

30Preotul are să le ia

Și-n urmă, jertfă, să le dea.

O pasăre are menire

De jertfă pentru ispășire,

Iar pe cealaltă o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

Așa cum e a lui menire,

Preotul face ispășire,

Pentru femeie-n fața Lui –

Adică-n fața Domnului –

Pentru scurgerea ce-o avea,

Cari, necurată, o făcea.

31Vei despărți, în acest fel,

Întregul neam din Israel,

De tot ce este necurat.

Numai așa va fi cruțat,

Ca să nu piară ăst popor,

Din pricina-ntinării lor –

Al celor care pângăresc,

Când – necurați – se dovedesc,

Locașul, cortul Domnului

Din mijlocul poporului.

32Această lege vi s-a dat

Pentru cel care-i întinat,

Prin a seminței lepădare –

În somn – sau pentru omul care

O scurgere necontrolată,

Are, din trup; ea a fost dată

33De-asemeni, și femeilor

Aflate la scurgerea lor,

Cari numai la soroc le vine.

Această lege, o vor ține

Cu toți – femeie sau bărbat –

Care, din trup, au lepădat,

O scurgere; au s-o păzească

Și cei cari au să se unească

Cu o femeie necurată

Care, de scurgeri, e-ntinată.”