Neemia 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Citirea Legii

1În vremea când se potrivea

Luna a șaptea că-ncepea,

În ale lor cetăți ședeau

Cei cari din Israel erau.

Apoi, cu toți se adunară

Și la Ierusalim plecară.

În fața porții apelor,

S-a adunat acel popor

Și-apoi pe Ezra l-a chemat

Căci să citească, l-a rugat,

Legea, de Dumnezeu lăsată,

Care prin Moise a fost dată.

2Preotul Ezra a venit

Și oamenilor le-a citit

Legea lui Moise. Adunați,

Erau femei, cât și bărbați

Care, cu toți se dovedeau

Că Legea o înțelegeau.

Luna a șaptea începea,

Fiind întâia zi din ea.

3În fața porții apelor,

Ezra citi, pentru popor,

Legea, de Dumnezeu lăsată,

Care prin Moise a fost dată.

Din zori, citirea a-nceput,

Până amiază s-a făcut.

Atent, poporul s-a vădit,

Atunci când Legea s-a citit.

4Un jilț de lemn a fost adus

Și pe-o ‘nălțime a fost pus.

Ezra, pe jilț, s-a așezat.

Cei cari în dreapta lui au stat,

Au fost: Șema, cu Hilchia,

Cu Urie, Matitia,

Cu Anania și-n sfârșit,

Maaseia. Cei ce-au venit

Și-au stat la stânga, lângă el,

Au fost: Pedaia, Mișael,

Cu Hașbadana, Malchia,

Cu Meșulam de-asemenea,

Cu Zaharia negreșit

Și cu Hașum într-un sfârșit.

5Ezra deschise cartea-ndată,

Iar toată lumea adunată,

Iute-n picioare, s-a sculat.

6Ezra L-a binecuvântat

Pe Dumnezeul lor Cel mare

Și „Amin!”, zis-a fiecare,

Ținându-și mâinile-nălțate,

Către înalturi îndreptate.

Cu toți – în urmă – s-au plecat

Și Domnului s-au închinat.

7Cei care Legea-au tâlcuit

Și pe popor l-au lămurit,

Au fost: Bani, cu Șerebia,

Cu Iosua, cu Azaria;

Maaseia a mai venit;

Iamin și-Acub l-au însoțit;

Cu Șabetai și Hodia,

Chelita – de asemenea –

Cu Iozabad, iar la sfârșit

Hanan e cel care-a venit

Și cu Pelaia. Însoțiți,

Au fost aceștia, de Leviți.

Ei au vorbit poporului

Care ședea la locul lui.

8I-au deslușit Legea pe care,

Domnul lui Israel o are,

Încât cu toți s-au dumirit

Și-au înțeles ce s-a citit.

Prăznuirea sărbătorii corturilor

9Apoi, Neemia – cel care,

Rangul de dregător îl are –

Ezra – cari preot era, dar

Se dovedea și cărturar –

Și cu Leviții au vorbit

Poporului și-au glăsuit:

„Ziua aceasta, minunată,

Lui Dumnezeu Îi e-nchinată.

Acuma voi, atenți să fiți!

Nu plângeți și nu vă bociți!”

Poporu-ntreg se tânguia,

Când slova Legii se citea.

10Ei au mai zis: „Acum, plecați

Și, cărnuri grase, să mâncați.

Beți băuturi dulci, iar apoi –

O parte – să trimiteți voi

Și celor care n-au nimic,

Să aibă și ei, câteun pic,

Căci ziua asta minunată,

Domnului nostru-i e-nchinată.

Nu vă mâhniți, căci bucuria

Lui Dumnezeu vă e tăria.

11Leviții, prin popor, umblau,

Căci ei, pe oameni, căutau

Să-i potolească. „Tăceți dar,

Și nu vă mâhniți în zadar,

Căci ziua asta se arată

Sfântă a fi și minunată!”

12Întreg poporul a plecat

De a băut și a mâncat.

Apoi, trimis-au câteun pic,

Celor ce nu aveau nimic,

Căci înțeles-au – negreșit –

Cuvântul ce s-a tâlcuit.

13A doua zi, aceia cari,

Peste familii sunt mai mari,

Cu tot soborul de preoți,

Precum și cu Leviții toți,

La Ezra-au mers, să le vorbească

Și Legea să le-o tâlcuiască.

14În cartea Legii au găsit

Că Dumnezeu a poruncit,

Prin Moise, fiilor pe care

Neamul lui Israel îi are,

În corturi doar, să locuiască,

Atunci când au să prăznuiască

Acele sărbători cerute

A șaptea lună-a fi ținute.

15Atunci, în țară, au trimis –

Îndată – soli, prin care-au zis:

„Grabnic, la munte să plecați,

Căci trebuie să adunați

Crengi de măslin și mirt. Apoi,

Crengi de finic să strângeți voi;

De-asemenea, să nu uitați

Că trebuie să mai tăiați

Crengi din copacii cei stufoși

Și din măslinii rămuroși

Care sălbatici se vădesc.

Aceste crengi ne trebuiesc,

Căci vrem, din ele, mai apoi,

Să facem corturi, pentru noi,

Așa după cum Domnu-a zis

Și precum e, în Lege, scris.”

16Poporu-atunci, grabnic, s-a dus

Și crengi, din munte, a adus.

Pe urmă, corturi a făcut –

Așa precum i s-a cerut –

Pe-acoperișul caselor,

În curțile caselor lor,

În fața unei porți aflate

Chiar la intrarea în cetate –

Cari „a lui Efraim” se cheamă –

Și-n locul gol – de bună seamă –

Aflat în fața porților

Chemate „ale apelor”.

Chiar și la Templul Domnului –

Adică-n curtea Casei Lui –

Poporul, corturi, și-a făcut,

După cum Legea a cerut.

17Toți robii care-atunci scăpară

Și se întoarseră în țară,

Corturi, de-ndat’, și-au întocmit

Și-n ele-apoi, au locuit.

De pe când Iosua trăia –

Cari, al lui Nun fiu, se vădea –

Așa ceva nu s-a văzut,

Căci nimenea n-a mai ținut,

A corturilor sărbătoare.

A fost o veselie mare,

În ziua ‘ceea, negreșit.

18Din cartea Legii s-a citit,

Din prima zi când s-a văzut

Că sărbătoarea a-nceput,

Și până când ea s-a sfârșit.

O săptămână-au prăznuit

A corturilor sărbătoare

Și-apoi, o sfântă adunare,

A opta zi, ei au ținut,

Așa precum a fost cerut.