Efeseni 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați,

Necontenit, să o urmați,

Așa precum voi bine știți,

Că fac copiii, prea iubiți.

2Trăiți în dragoste apoi,

Cum ne-a iubit Hristos, pe noi,

Încât, pe Sine, El S-a dat,

Spre a plăti al nost’ păcat,

Asemenea unui „prinos,

Drept jertfă, de un bun miros”,

Adusă pentru Dumnezeu.

3Iată ce sfat, vă mai dau eu:

Curviile, necurăția

Și, totodată, lăcomia

După avere, să dispară!

De-acuma, dați-le afară,

Și arătați a fi cuminți,

Cum se cuvine unor sfinți.

4Să nu se-audă, între voi,

Nici un cuvânt porcos apoi,

Nici vorbele nechibzuite,

Nici glume proaste, dovedite

Necuviincioase; folosiți,

Cuvinte, ca să mulțumiți

Lui Dumnezeu, în toate dar.

5Știți bine că nici un curvar,

Nici omul care e stricat,

Sau cel care este mânat

De lăcomia lui cea mare,

Nici cine-aduce închinare

La idoli, nu poate să fie

Moștenitor, la-mpărăție,

Alăturea de Dumnezeu

Și de Iisus Hristos, mereu.

6Seamă luați dar, bine, voi,

Ca vorbele deșarte-apoi,

Să nu vă-nșele, căci se știe,

Că a lui Dumnezeu mânie,

Cade pe cei ne-ascultători.

7De-aceea, fiți prevăzători

Și nu vă întovărășiți,

Cu cei pe cari, astfel, îi știți.

8Odinioară, voi erați

În întuneric, dar azi, stați –

În Domnul nostru – în lumină,

Liberi fiind, de orice vină.

Deci, ca niște copii umblați,

Cari ai luminii sunt, dragi frați.

9Iată ce roade au fost date,

De-astă lumină: bunătate,

Neprihănire, după care,

Doar adevărul, loc, își are.

10E datoria orișicui,

Să facă voia Domnului;

De-aceea, vreau să cercetați

Ceea ce-i place Lui, dragi frați.

11Vreau să evite fiecare,

Lucrările neroditoare,

Ale-ntunericului; voi,

Doar, osândiți-le apoi.

12Este rușine să rostesc

Tot, ce-n ascuns, ei săvârșesc.

13Aceste lucruri, făptuite,

Sunt, de lumină, osândite

Și fără nici o îndoială,

O să le deie la iveală,

Pentru că doar lumina poate,

Să le dezvăluie, pe toate.

14De-aceea zic: „Deșteaptă-te

Tu, care dormi, și scoală-te,

Dintre cei morți, căci luminat,

Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

15Băgați de seamă, cum umblați,

Și înțelepți vă arătați.

16Răscumpărați vremea, căci ele,

Adică zilele, sunt rele.

17De-aceea, pricepuți să fiți,

Pentru ca, ne-ncetat, să știți

Care e voia Domnului.

18Să nu vă prindă-n mreaja lui,

Vinul, ca să vă îmbătați,

Căci acest lucru – nu uitați –

Este chemat „destrăbălare”.

Fiți plini de Duh dar, fiecare.

19Cu psalmi, să învățați apoi,

Ca să vorbiți voi, între voi;

Cântări de laudă, să știți –

În vorbe – ca să folosiți.

Cântări duhovnicești cântați

Și laude să-I înălțați –

Din inimă – lui Dumnezeu.

20Aduceți mulțumiri, mereu,

Tatălui nostru, Cel de Sus,

În sfântul Nume-al lui Iisus.

21În frica lui Hristos apoi,

Supuși să fiți voi, între voi.

22Vreau să vă spun – nevestelor –

Supuse fiți, bărbaților

Pe cari, drept soți, voi îi aveți,

Precum, Domnului, Îi sunteți;

23Căci soțul oricărei femei,

Este privit, drept cap al ei,

Așa precum, neîndoios,

Cap al Biserici-i Hristos,

Mântuitorul trupului.

24Și după cum supusă, Lui,

Este Biserica, și voi –

Nevestelor – să știți apoi,

Supuse să vă arătați,

În toate, la ai voști’ bărbați.

25Bărbaților, și voi să știți,

Nevestele, să vă iubiți,

Cum și Hristos adeverește

Bisericii, că o iubește,

Prin faptul că El, pentru ea,

A știut, jertfă, să Se dea,

26Ca să sfințească, negreșit,

Ceea ce-ntâi a curățit

Printr-un botez, în apă, dat,

Și prin Cuvântul arătat,

27Vrând ca Biserica să vie,

În fața Lui, și-apoi să fie,

Mereu, slăvită și curată –

Fără de zbârcituri, sau pată –

Ci sfântă, mai presus de fire,

Și plină de neprihănire.

28Toți soții au să trebuiască,

Nevestele, să își iubească,

La fel ca trupurile lor.

Cine-și iubește – fraților –

Nevasta, vreau să știe bine,

Că se iubește chiar pe sine.

29Căci nimenea nu s-a văzut

Să-și fi urât trupul avut,

Ci dimpotrivă, îl hrănește

Și cu blândețe-l îngrijește,

Cum a iubit Hristos apoi,

Biserica. Să știți că noi

30Suntem cu toții mădulare,

Pe care, trupul Său le are.

Carne suntem, din carnea Lui,

Și os, din osul Domnului.

31De-aceea „omul va lăsa,

Pe tatăl și pe mama sa,

Se va lipi de-a lui soție

Și-un trup, cei doi, doar au să fie.”

32Mărturisesc, la fiecare,

Că taina asta este mare –

(Vorbesc despre Hristos, cu voi,

Și de Biserică apoi.)

33Încolo, fiecare-i bine,

Asemenea ca și pe sine,

Să își iubească soața lui;

Vreau ca soția, soțului,

Să se supună, ne-ncetat,

Și să se teamă de bărbat.”