Matei 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Despre milostenie și rugăciune

1„Seama luați și-atenți să fiți,

Ca nu cumva să vă-mpliniți

Neprihănirea-n fața lor –

A lumii, a oamenilor.

Nu ei trebuie să vă creadă

Neprihăniți, ci să vă vadă

Al vostru Tată. El va ști

Cum trebuie-a vă răsplăti.

2Tu, milostenie, când faci,

Fă-o în liniște – deci taci;

Nu trâmbița ce ai făcut,

De lume, ca să fii știut.

Așa fac doar fățarnicii –

Ei și-au luat răsplata – ci

3Când milostenie vei face –

Ca Domnului să-I poată place –

Să faci așa ca stânga ta,

Să n-afle ce-a făcut dreapta.

4Fă-ți milostenia în ascuns,

Căci doar așa vei fi ajuns,

De răsplătirea Domnului.

5De-asemeni, când vă rugați Lui,

Să nu fiți cum sunt cei fățarnici,

Adică-n rugăciune harnici –

În sinagogi și-n colț de stradă –

Numai ca lumea să îi vadă;

Vă spun că și-au luat răsplata.

6Când ești, de rugăciune, gata,

Intră la tine-n odăiță

Și-ncuie ușa. Cu credință,

Te roagă Tatălui tău, care

Este-n ascuns, fiindcă are

Să-ți răsplătească, îndeajuns,

Pentru că vede, în ascuns.”

Tatăl nostru – Iertarea greșelilor

7„Când vă rugați, să nu vorbiți

Prea mult; să nu bolborosiți

Aceleași vorbe ca și cei

Care-s păgâni; căci numai ei

Gândesc că rugile-s primite,

De-s multe vorbele rostite.

8Nu fiți asemeni lor, ci iată,

Tot ce doriți, al vostru Tată

Cunoaște, până nici măcar,

Voi n-ați cerut. Ascultați dar,

Cum trebuie să vă rugați,

9De vreți ca să fiți ascultați:

„Tată din cer, sfințit să fie

Măritu-Ți Nume, pe vecie!

10Să vină-mpărăția Ta

Și să se facă voia Ta,

Precum în cerul Tău cel sfânt,

La fel și-aici – jos – pe pământ.

11Pâinea, de toate zilele,

Să ne-o dai azi. Greșelile

Înfăptuite, Te rugăm,

12Să ni le ierți, precum iertăm

Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.

13Să nu ne lași, ca ispitiți,

Să fim, ci Tu ne izbăvește,

De cel rău, și ne mântuiește,

Căci a Ta e împărățirea,

Slava, puterea și mărirea.

Toate, doar Ție-Ți aparțin,

În vecii vecilor. Amin!”

14Iertând pe cei ce v-au greșit,

Și voi, iertare-ați dobândit,

15Căci dacă voi n-o să iertați,

Iertare, n-o să căpătați.”

Despre post

16„În vremea-n care voi postiți,

Nu vreau să vă schimonosiți

Fața, precum cei ce voiesc

S-arete lumii că postesc,

Căci ei, răsplata, și-au primit!

17Tu fii dar, astfel, pregătit,

Ca să postești: îți spală fața,

Și unge-ți părul dimineața!

Nu lumea trebuie să vadă

Cum că postești și să te creadă,

18Ci trebuie ca Tatăl tău

Să vadă, iar din cerul Său,

Fii sigur că-ți va răsplăti,

Dacă-n acest fel vei posti.”

Adevăratele comori – Neputința de a sluji la doi stăpâni – Grijile și îngrijorările

19„Comori, nu strânge pe pământ,

Unde, amenințate sânt:

De hoți, pot ele-a fi furate,

Și de rugini pot fi mâncate.

20În cer, să-ți strângi, comori. Aici,

N-au să le fure hoții, nici

Rugina nu le va păta.

21Acolo e inima ta,

Unde, comoara, ți-e ascunsă.

22În trup, lumina e pătrunsă,

Prin ochi. Când ochiu-i sănătos,

Întregul trup este voios,

Căci, în lumină, e scăldat.

23Când ochiu-i rău, e-ntunecat

Tot corpul; iar atuncea, oare,

Cât va putea a fi de mare,

Întunecimea trupului,

Când neagră e lumina lui?

24Nimeni nu poate să slujească

La doi stăpâni – o să-ndrăgească

Mai mult pe unul. Pe-amândoi

Nu-i va sluji la fel. Iar voi

Nu-L veți sluji pe Dumnezeu

Și pe Mamona – vă spun Eu!

25De viață, nu vă-ngrijorați

Gândindu-vă ce-o să mâncați

Sau ce-o să beți. De trup, la fel:

Să nu vă-ngrijorați de el,

Gândindu-vă ce-o să purtați,

Cu ce anume vă-mbrăcați.

Prețul pe cari viața îl are,

Decât al hranei, nu-i mai mare?

Și nu e prețul trupului

Mai mare decât straiul lui?

26În jurul vost’, privit-ați oare?

Uitați-vă la zburătoare:

Ele, nicicând, n-au semănat,

Nici în grânar, n-au adunat.

Și totuși, iată că trăiesc,

Căci Tatăl vostru Cel ceresc,

Hrană, le dă și lor. Și-apoi,

Nu sunteți mult mai de preț voi?

27Dar cine și-a adăugat

Un cot – fiind îngrijorat –

La înălțimea lui? De ce

28Vă-ngrijorați, gândind cu ce

O să vă îmbrăcați? Priviți

La crinii de pe câmp! Să știți

29Că nici măcar un domnitor –

Nici Solomon – asemeni lor,

N-a fost vreodată-mpodobit.

30Deci, dacă Domnul a gătit,

Azi, iarba care mâine nu-i,

Atunci, pe voi, ce-n fața Lui,

Sunteți, cu mult, mai prețuiți,

31N-o să vă-mbrace? Nu gândiți:

„Ce o să bem? Ce vom mânca?”

Sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”.

32Toate acestea-s căutate,

De neamuri. Ele vă sunt date

De Tatăl vostru, care știe

De ce anume o să fie

Nevoie. Acum, ascultați:

33Voi, mai întâi, să căutați

Împărăția Domnului

Și cu neprihănirea Lui,

Căci astfel, aste lucruri – toate –

În plus, apoi, vă vor fi date.

34Să nu vă-ngrijorați – aș vrea –

De ziua de mâine, căci ea,

De sine, se va îngrozi.

Destul necaz e într-o zi!”