2 Cronici 35 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prăznuirea Paștelor

1Când luna-ntâia începea –

În ziua a paisprezecea –

Un praznic, Iosia a dat,

Căci Paștele, el le-a serbat

Atunci, în cinstea Domnului,

Alături de poporul lui.

2În slujbă, i-a pus pe preoți

Și-apoi, i-a-mbărbătat pe toți,

Să intre-n Casa Domnului

Și să-mplinească slujba Lui.

3Leviților cari se vădeau,

Pe Israel, că-l învățau –

Fiind în slujba Domnului,

Căci ei erau închinați Lui –

Le zise Iosia: „Luați

Chivotul sfânt și îl mutați

În casa-anume pregătită,

Ce-a fost, de Solomon, zidită,

Căci Solomon este cel care,

Pe David, drept părinte-l are.

Pe umeri, nu-l veți mai purta,

Pentru că-n acel loc va sta.

Slujiți-L doar pe Dumnezeu

Și pe poporul Său, mereu.

4După familii rânduiți,

Doresc dar, să vă pregătiți,

Așa cum David a lăsat

Pe când fusese împărat

Și precum scris-a Solomon,

Atunci când s-a urcat pe tron.

5În templul sfânt vreau să intrați

Și locurile vă luați,

După familii împărțiți –

Precum sunteți de feluriți –

În cete-ale Leviților,

După familiile lor.

6Mergeți acum, să vă sfințiți

Ca Paștele să le jertfiți

Pentru întreg poporul meu,

După cum Însuși Dumnezeu,

Pentru noi toți, a poruncit

Când El, prin Moise, ne-a vorbit.”

7Atuncea, Iosia a dat,

Pentru poporul adunat

De Paști acolo, țapi și miei:

Treizeci de mii fuseră ei.

De-asemenea, mai dete-apoi,

Un număr de trei mii de boi.

Aceste animale date

De împărat, au fost luate

Din propria lui avuție

Și date-au fost, cu bucurie.

8Când căpitanii au văzut

Ce fel de daruri a făcut,

De Paște, al lor împărat,

Și ei, de bună voie-au dat

Poporului, preoților

Și-asemenea Leviților,

Un mare dar. Atunci, la fel,

Și Hilchia, cu Iehiel

Și Zaharia au luat

Un dar, pe care-apoi l-au dat,

La preoții poporului,

Căci peste Casa Domnului,

Pe-atuncea, ei erau cei cari

S-au dovedit a fi mai mari.

Din ale lor mari bogății,

Au dăruit la două mii

Și șase sute miei. Apoi,

Au dat și trei sute de boi.

9Șemaia, Conia – la fel –

Și-asemenea Nataneel,

Cu frații săi – Hașabia,

Cu Iozabad, de-asemenea,

Și Iehiel – aceia cari,

Peste Leviți erau mai mari,

Pentru întreg neamul Levit

În dar, de Paști, au dăruit

Cinci mii de miei, iar mai apoi

Au dat și cinci sute de boi.

10În acest fel, s-a rânduit

Slujba și-apoi s-au pregătit

Cetele de Leviți și toți

Cei care fuseră preoți,

Așa după cum a sunat

Porunca dată de-mpărat.

11Preoții, jertfe, junghiară,

Iar al lor sânge îl luară –

De la Leviți – și au venit

Pân’ la altar, de l-au stropit.

Leviți-au jupuit de piele

Toate-animalele acele,

12Iar jertfele cari se socot

A fi drept ardere de tot,

Le-au pus deoparte, să le dea

Poporului, care avea

Să le aducă Domnului,

Cum scris-a Moise-n cartea lui.

La fel au procedat apoi,

Cu jertfele date din boi.

13Au strâns Paștele într-un loc

Și-n urmă, ei l-au fiert, în foc,

Precum cerea – fără-ndoială –

Întreaga lor orânduială.

Au fiert și lucrurile sfinte,

Cum se scrisese înainte.

Cazane și căldări aveau

Și tigăi multe foloseau.

În grabă-apoi au împărțit

Poporului, ce-au pregătit.

14Când au sfârșit, s-au apucat

Să pregătească-apoi, de-ndat’,

Paști pentru neamul de preoți

Și pentru ei. Preoții toți –

Cari fii ai lui Aron erau –

De Paște, multă treabă-aveau,

Căci până când s-a înnoptat,

Grăsimi și-arderi de tot au dat.

De-aceea, fost-au nevoiți

Aceia cari erau Leviți,

Paști să gătească pentru toți

Cei care se vădeau preoți.

15Cei care cântăreți erau –

Și-ai lui Asaf fii se vădeau –

La locurile lor au stat,

Așa după cum a lăsat

David atunci când a domnit,

Asaf, Heman și negreșit,

Chiar Iedutun, cari – la-mpărat –

Drept văzător fusese-aflat.

16În acest fel s-a întocmit

Slujba prin cari s-a prăznuit

Atunci, Paștele Domnului,

Cu jertfe pe altarul Lui,

Pentru că totul se făcuse,

După cum Iosia ceruse.

17Atunci, fiii lui Israel,

Care se-aflau în locu-acel –

Pe lângă Paști – au prăznuit

O săptămână, negreșit,

Și sărbătoarea-azimilor.

18Nici o serbare-a Paștelor

Nu a mai fost astfel serbată,

Din vremea cea îndepărtată,

Din vremea când, în Israel,

Trăia prorocul Samuel.

Nici unul dintre cei aflați

În Israel, ca împărați,

Paștele n-au sărbătorit,

Cum Iosia le-a prăznuit,

Cu tot soborul de preoți,

Precum și cu Leviții toți

Și cu poporul adunat

Cari la Ierusalim a stat.

19Când Paștele se prăznuiau,

Ani optsprezece se făceau

De când, în Iuda, împărat,

Fusese Iosia ‘nălțat.

Iosia ucis

20După ce Iosia-ncheiase

Lucrările și reparase

Totul la Casa Domnului,

Mai marele Egiptului –

Cel care Neco s-a chemat –

Spre Charchemiș s-a îndreptat

Cu oaste mare, vrând apoi,

Ca să pornească un război,

Căci Charchemișul se vădea

Că lângă Eufrat era.

Când Iosia a auzit,

Grabnic, ‘nainte, i-a ieșit.

21Neco, atuncea, a trimis

Soli de îndată și i-a zis:

„Ce am cu tine? Ce voiești

Tu, care-n Iuda stăpânești?

Nu împotrivă-ți am venit,

Ci eu, încoace, am pornit,

Căci cu o casă avem noi,

Acum, ca să purtăm război.

Nu mi te-mpotrivi, căci eu

Cu mine-L am pe Dumnezeu

Și n-aș vrea ca să te lovească

Și astfel să te nimicească.”

22Dar Iosia nu a voit

S-asculte ceea ce-a rostit

Neco – deși cuvântul lui,

Venea din partea Domnului –

Ci grabnic el s-a ridicat

Și hainele și le-a schimbat

Dorind să plece mai apoi,

Contra lui Neco, cu război.

Astfel, cu oastea, a pornit

Și la Meghido a ieșit

În calea împăratului.

23Arcașii Faraonului,

Să tragă-asuprăi, s-au pornit

Și astfel, grav, ei l-au rănit.

Către slujbașii cari erau

În jurul său și îl vegheau,

Iosia zise: „Mă luați

Și de-acest loc mă-ndepărtați

Căci de arcași, am fost lovit

Și iată că sunt greu rănit!”

24Slujbașii săi, când l-au văzut

Că e rănit și a căzut,

Din carul său l-au ridica

Și în alt car l-au așezat.

Din luptă ei l-au scos afară

Și spre Ierusalim plecară.

Acolo însă, a murit,

Fiind și el adăugit

La neamul său. Poporul lui

A plâns moartea-mpăratului.

Ierusalimul tot – la fel –

A plâns atuncea, după el.

25Iar Ieremia a-ntocmit

Un cânt, prin care l-a jelit.

Apoi, în cântecele lor,

Soborul cântăreților,

Neîncetat l-au pomenit

Și-n acest fel a devenit

O datină, în Israel.

Cântece scrise, despre el –

După cum s-a găsit cu cale –

Sunt în „Cântările de jale”.

26Dar toate câte le-a făcut

Iosia-atunci – cum a cerut

Legea pe care o urmase,

Așa cum Dumnezeu lăsase –

27În cărțile-mpăraților

Sunt scrise, cari, peste popor,

În Israel au stăpânit

Și-n Iuda au împărățit.