1 Împărați 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Un om al lui Dumnezeu vorbește împotriva altarului

1În vremea ‘ceea, a venit

Un om al Domnului, sosit

Din Iuda, pentru că, pe el

Îl trimisese la Betel,

Tocmai cuvântul Domnului.

În față la altarul lui,

Ieroboam atunci ședea,

Unde, tămâie, aducea.

2Omul lui Dumnezeu s-a dus

Pân’ la altar și-astfel, a spus:

„Altarule! Domnul, prin mine,

Are-un cuvânt, azi, pentru tine:

„Iată, din a lui David casă,

Un fiu – curând – are să iasă.

Numele lui e Iosia.

Pe tine, el va junghia –

În fața-ntregului popor –

Pe preoți-nălțimilor,

Care tămâie-aduc – drept dar –

Ca să o ardă, pe altar!

Astfel, tu ai să mistuieși

Chiar oseminte omenești!”

3În urmă, omul Domnului,

Un semn i-a dat altarului:

„Pentru a ști cu-adevărat,

Că Domnu-i Cel ce-a cuvântat

Atunci când m-a trimis pe mine,

Iată ce semn am, pentru tine:

Altarul se va despica,

Și-a lui cenușă va pica,

Vărsându-se în jurul lui!”

4Auzind vorba omului,

Ieroboam a fost cuprins,

De furie. Mâna a-ntins

Către altar și a strigat:

„Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat –

Îndată – brațul, iar apoi,

N-a mai putut ca înapoi,

Să și-l aducă, rămânând

Întins, către altar cătând.

5Altaru-atunci s-a despicat

Și-a lui cenușă s-a vărsat,

Așa precum omul a zis,

Pe care Domnul l-a trimis.

6Ieroboam, când a văzut

Minunea ce s-a petrecut,

Spre omul Domnului, de-ndat’ –

Cuprins de spaimă – a strigat:

„Roagă-te-acum lui Dumnezeu

Să-nzdrăvenească brațul meu,

Să-l facă sănătos și-apoi

Să îl pot trage înapoi!”

Omul acela s-a rugat,

Iar brațul i s-a vindecat.

7Apoi, pe omul Domnului,

Ieroboam, la casa lui,

Să vină-n urmă, l-a poftit:

„Mănânci ceva și, negreșit

Am să îți dau un dar apoi,

‘Nainte de-a pleca ‘napoi.

8Atunci, omul lui Dumnezeu

A zis: „Cu tine, nu vin eu.

Din casa ta, chiar jumătate

Dacă mi-ai da tu, împărate,

Eu tot nu aș intra la tine.

Lasă-mă dar, nu mă mai ține!

De-aici, nici apă n-am să beau

Și nici mâncare n-am să iau,

9Căci iată ce mi-a poruncit

Domnul, atunci când mi-a vorbit:

„Din locu-acela, să nu iei

Pâine, nici apă să nu bei!

Să nu te-ntorci pe-același drum,

Pe care-acolo mergi acum.”

10Când a sfârșit omul acel,

Pe alt drum, merse la Betel.

Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu

11În acel timp, s-a potrivit

Că la Betel a locuit

Un alt proroc. Omul acel

Bătrân era și astfel el,

Mulți fii, pe lume-a dobândit.

Când fiii săi au auzit

Tot ceea ce s-a întâmplat,

La tatăl lor au alergat,

Să-i spună ce s-a petrecut.

12În urmă, tatăl lor a vrut

Să știe pe ce drum pornise

Omul pe care îl trimise

Chiar Dumnezeu, la împărat,

Și pe-ai săi fii, i-a întrebat:

„Pe ce drum mers-a înapoi,

Omul lui Dumnezeu, apoi?”

Ai săi feciori, atunci, i-au spus

Pe ce drum, omu-acel s-a dus.

13Prorocul zise: „Bine dar;

Puneți-mi șeaua pe măgar!”

Ei au făcut cum a dorit,

Iar el, la drum, a și pornit,

14Zorindu-se să îl găsească

Pe acel om și să-i vorbească.

Sub un stejar, el l-a găsit,

Unde, la umbră, s-a oprit

Cătând odihnă. De îndat’

Pe om, bătrânul l-a-ntrebat:

„Tu ești trimis de Dumnezeu,

Din a lui Iuda țară?” „Eu” –

Răspunse omul. „Ce dorești,

Și pentru ce mă urmărești?” –

În urmă, l-a mai întrebat.

15Atunci, bătrânul l-a-ndemnat:

„Vino cu mine, înapoi,

Ca să mănânci ceva apoi.”

16Însă, omul lui Dumnezeu

A zis: „Cu tine, nu vin eu!

De-aici, nici apă n-am să beau

Și nici mâncare n-am să iau,

17Căci Dumnezeu mi-a poruncit,

Când către voi, eu am pornit:

„Din locu-acela, să nu iei

Pâine, nici apă să nu bei,

Și nu te-ntoarce pe-acel drum,

Pe care mergi acolo-acum!”

18Bătrânul zise: „Știu prea bine,

Dar află c-a venit la mine

Un înger al lui Dumnezeu –

Pentru că sunt proroc și eu –

Și-n felu-acesta, mi-a vorbit:

„Du-te și adă-l, negreșit,

Pe acel om, la tine-acasă.

Așează-l dar, la a ta masă,

Dă-i să mănânce și să bea!”

Bătrânul, însă, îl mințea,

Căci n-a venit nimeni la el,

Să îi vorbească-n acest fel.

19Omul lui Dumnezeu, de-ndat’,

De vorba lui a ascultat,

S-a-ntors – în grabă – înapoi

Și-a stat cu el, la masă-apoi.

20Când au ajuns cei doi acasă

Și când s-au așezat la masă,

Cuvântul Domnului, de sus –

Peste bătrân venit – a spus:

21„Așa vorbește Dumnezeu:

„N-ai ascultat cuvântul Meu,

Iar ce ți-am spus, n-ai împlinit!

22Când ai plecat, ți-am poruncit:

„Ai grijă, apă să nu bei

Și nici mâncare să nu iei!

Să nu te-ntorci pe-același drum,

Pe care-acolo mergi acum!”

Tu, însă, nu M-ai ascultat.

De-aceea, fii încredințat

Că trupul tău nu va putea,

Lângă ai tăi părinți să stea!

Nu va intra-n al lor mormânt,

Căci n-ai făcut ce-a zis Cel Sfânt!”

23În urmă, omul a mâncat,

A băut apă și-a plecat.

24Însă, pe drum, s-a pogorât

Un leu, care l-a omorât.

Trupul lui mort, pe drum, zăcea,

Iar lângă el – alăturea –

Măgarul ce îl călărise

Și leul care îl ucise.

25Când niște oameni au trecut –

Din întâmplare – au văzut

Trupul prorocului acel

Și leul șezând lângă el.

Ei, în cetate-apoi, s-au dus

Și grabnic, tuturor le-au spus

Ce lucru mare s-a-ntâmplat.

Prorocul cel bătrân, de-ndat’,

26Când auzi, a glăsuit:

„Omul acela – negreșit –

Era un om al Domnului.

N-a ascultat porunca Lui

Și-atunci, El, pradă, l-a lăsat,

Leului ce l-a sfâșiat.

Cuvântul care l-a rostit

Domnul, acuma s-a-mplinit!”

27Fiilor săi, le-a vorbit iar:

„Puneți-mi șeaua, pe măgar.”

28În urmă, omul a plecat

Și trupul mort l-a căutat.

Întins, în drum, el l-a găsit

Și-alăturea a mai zărit

Măgarul ce îl călărise

Și leul care îl ucise.

29Prorocul, trupul, l-a luat,

Pe-al său măgar l-a așezat

Și către casă, înapoi,

S-a-ntors în grabă, iar apoi –

După ce l-a jelit – l-a dus

30Și în al său mormânt, l-a pus.

A mers, în urmă, în cetate,

Jelindu-se mereu: „Vai, frate!”

31Apoi, le zise fiilor:

„Să mă luați, când am să mor,

Și trupul să mi-l puneți voi,

Alături de ăst om apoi.

32Vorbele care le-a spus el,

Despre altarul din Betel,

Să știți că au să se-mplinească

Și au ca să se năruiască

Toate-nălțimile pe care

Samaria, acum, le are.”

Neascultarea lui Ieroboam

33După tot ce s-a întâmplat,

Ieroboam n-a ascultat,

De Dumnezeu, ci și-a văzut

De calea rea, neabătut.

Din tot poporul, a adus,

Preoți și, pe-nălțimi, i-a pus.

Oricine-atuncea și-a dorit

Preot a fi, a fost sfințit

Și, pe-nălțimi, a fost adus,

Fiind astfel, în slujbă, pus.

34Faptele împăratului

Adus-au, peste casa lui,

Prilejul de păcătuire

Și-n urmă, a ei nimicire.