Deuteronomul 20 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Scutirile de militărie

1„Când, cu vrăjmașii voștri, voi

Aveți ca să purtați război

Și veți vedea mulți cai și care

Și un popor cu mult mai mare

Decât al vost’, să n-aveți teamă,

Căci Dumnezeu – de bună seamă –

Va fi cu voi, neîncetat,

Căci Domnul v-a eliberat

Din al Egiptului ținut.

2‘Nainte de a fi-nceput

Războiul, preotul să vie

Și-o cuvântare, el să ție;

Îi va vorbi poporului,

Îmbărbătând inima lui.

3Când tot poporul se adună,

Aste cuvinte, să le spună:

„Israele, ascultă-acum!

Să nu ai teamă, nicidecum!

Astăzi, aproape vă aflați

De lupta ce o s-o purtați

Cu-ai voști’ vrăjmași. Când ăst război

Se va porni, în inimi, voi –

Atunci – să nu vă tulburați.

Nu vă-ngroziți, nu vă speriați

De numărul vrăjmașilor.

Fiți fără teamă-n fața lor!

4Al vostru Domn și Dumnezeu,

Cu voi va merge, tot mereu;

Pe-ai voști’ vrăjmași o să-i lovească

Pentru ca să vă mântuiască.

5Mai marii oștii – când se-adună

Poporul – astfel, au să spună:

„Omul care a ridicat

O casă nouă, dar n-a stat

Încă, în ea, plece-napoi!

Să nu mai vină la război,

Să nu se-ntâmple, bunăoară,

Ca-n toiul luptei, el să moară

Și-apoi, un altul să îi ia

Casa și să se-așeze-n ea.

6Cel care-o vie a plantat

Și din al ei rod n-a mâncat,

Să nu mai vină la război,

Ci să se-ntoarcă înapoi,

Să nu se-ntâmple, bunăoară,

Ca-n toiul luptei, el să moară,

Iar via, altul să i-o ia

Și să mănânce-apoi, din ea.

7Acela cari, cu o femeie,

S-a logodit, făr’ să o ieie

Încă, la el, plece-napoi!

Să nu mai vină la război,

Și să se-ntâmple, bunăoară,

Ca-n toiul luptei, el să moară

Și-apoi să fie-a altuia

Logodnica ce o avea.”

8Mai marii oștii să mai spună,

Poporului care se-adună:

„Cei cari, cu frică, se simțesc

Și slabi de inimi se vădesc,

Să nu mai vină la război!

Să plece-acasă înapoi,

Să nu-nmoaie, prin teama lor,

Și inimile fraților.”

9Când capii de peste oștire

Vor isprăvi a lor vorbire,

Să pună-n frunte la popor,

Pe căpitanii oștilor.”

Cum să se poarte cu cetățile vrăjmașe

10„Când ai s-ajungi la o cetate,

Cu cari urmează a te bate,

Iată ce vei avea a face:

Întâi, ai să o-mbii cu pace.

11Dacă ea te va asculta

Și-o să primească pacea ta,

Căci îți deschide poarta ei,

Atuncea, toți oameni-acei –

Deci cei care-au s-o locuiască –

Trebuie, bir, ca să-ți plătească

Și-apoi de-atunci, ei au să-ți fie –

Întotdeauna – supuși ție.

12Când ea nu te va asculta

Și nu primește pacea ta,

Dorind să poarte mai apoi –

Cu neamul vostru – un război,

Tu să o împresori, de-ndată;

13Iar când, în mâini, îți va fi dată,

De al tău Domn și Dumnezeu –

Care, cu tine, e, mereu –

Prin ascuțișul sabiei,

Să-i treci pe toți bărbații ei.

14Nevestele doar, le vei ține –

Copii și vite – pentru tine.

Vei mai lua prăzile-aflate,

Cu tot ce va mai fi-n cetate.

O să mănânce-al tău popor –

Atunci – prada vrăjmașilor,

Pe care, Domnul va avea,

În a ta mână, să îi dea.

15Așa să faci, cu fiecare

Cetate, cari, la depărtare –

Față de tine – o să fie,

Și cari nu va avea să ție

De neamurile care sânt

Aflate azi, pe-al tău pământ.

16Dar în cetățile pe care

Poporul astei țări le are –

Țară pe cari, în stăpânire,

Domnul ți-o dă, ca moștenire –

Nu vei lăsa nici o suflare

De viață-ntre-ale lor hotare.

17Deci fără vreo deosebire,

Zdrobește, cu desăvârșire,

Popoarele care azi sânt

Aflate pe al tău pământ.

Să-i nimicești dar, pe Hetiți,

Pe Amoriți și Canaaniți.

Zdrobiți vor fi și Fereziții,

Hetiții și-apoi Iebusiții –

Așa precum ți-a poruncit

Domnul, mereu, când ți-a vorbit –

18Căci tu nu trebuie să iei,

Învățătură, de la ei

Și urâciuni să săvârșești

Ca astfel să păcătuiești

Față de Dumnezeul tău,

Prin ceea ce vei face rău.

19Când vă aflați într-un război

Cu o cetate pe cari voi

Mai multe zile-o-mpresurați,

Pomii, din câmp, să nu-i stricați,

Ci să mănânce-al vost popor

Numai din rodul pomilor;

Dar nicidecum, să nu-ncercați

Voi, cu securea, să-i tăiați.

Ce vină au? Sunt oameni oare,

Să-i spulberi, prin împresurare?

20Poți să îi tai pe-acei copaci

Cari nu-s pomi buni. Din ei să-ți faci

Întărituri pe care-apoi,

Le folosești pentru război,

Până când are-a fi luată

Cetatea ce-i împresurată.”