1 Corinteni 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pilde din Vechiul Testament

1„Vreau ca să știți dar, fraților,

Cum că părinții noști’, sub nor

Erau atunci, și fiecare

A fost trecut, apoi, prin mare.

2Prin Moise, ei au fost luați

Și au fost duși și botezați,

Cu toți, apoi, în nor și-n mare.

3Toți au primit acea mâncare,

Ce-i de origine cerească

Și care e duhovnicească.

4Ei au avut, drept udătură,

Același fel de băutură

Duhovnicească, ce ieșea,

Din piatra cari îi însoțea

Și cari avea să se vădească,

Drept stânca cea duhovnicească.

Această stâncă, ne-ndoios,

Fusese-atuncea, chiar Hristos.

5Dar totuși, mulți din ei – mereu –

N-au fost plăcuți, lui Dumnezeu

Și, de aceea, negreșit,

Mulți, în pustie, au pierit.

6Tot ce s-a petrecut apoi,

Este o pildă, pentru noi,

Ca să nu ne mai dea prin gând,

Să vrem ce-au poftit ei, nicicând.

7La idoli, să nu vă-nchinați –

Ca unii dintre ei – dragi frați.

Cum știți prea bine, că s-a zis

Și, în Scripturi, se află scris,

„Poporu-acesta a șezut

Și a mâncat și a băut;

Apoi, în urmă, s-a sculat

Și a-nceput de a jucat.”

8Să nu curvim, cum ați văzut,

Că unii din ei au făcut,

Așa încât au fost loviți

Și au ajuns ca nimiciți –

Dintre ai lui Israel fii –

La douăzeci și trei de mii,

Să fie, într-o zi apoi.

9Să nu-ncercăm, acum, și noi,

Pe Domnul, să Îl ispitim,

Căci nimiciți avem să fim.

Unii din ei L-au ispitit,

Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.

10Să nu cârtiți, cum ați văzut,

Că unii din ei au făcut,

Când Domnul, cu Nimicitorul,

Și-a curățat, apoi, poporul.

11Tot ceea ce s-a întâmplat,

Ca pildă, ne-a fost nouă, dat.

Totul s-a scris ca, pentru noi,

Învățături să fie-apoi,

Iar peste ele, a venit,

Acum, al veacului sfârșit.

12Așadar, cel care gândește

Că în picioare se găsește,

Atent să fie, ca să vadă,

În jurul său, și să nu cadă.

13Nu v-a ajuns nici o ispită,

Cari să nu fie potrivită,

După puterea omenească,

Iar Domnul o să vă ferească

Și nu va-ngădui să fiți,

Peste putință, ispitiți,

Pentru că Domnul Dumnezeu

Se-arată credincios, mereu.

Când a lăsat El, o ispită,

Alături, fost-a pregătită

Și calea de-a ieși din ea.

Putere, astfel, veți avea –

Și, totodată, și răbdare –

Ca să ieșiți din încercare.”

Despre Cina Domnului

14„De-aceea zic, dragii mei frați,

La idoli, nu vă închinați.

15Felul în cari vorbesc arată

Că voi sunteți, cu judecată:

Deci, judecați singuri, ce spun,

Și-apoi, luați ce este bun.

16Paharul binecuvântat –

Semnul care ne este dat –

Pe care-l binecuvântăm

De câte ori, noi îl luăm,

Nu este oare-o-mpărtășire

Cu sângele cari, peste fire,

Hristos, să curgă, l-a lăsat?

Iar pâinea care ni s-a dat

Și-o frângem, pentru fiecare,

Nu-i o împărtășire, oare,

Cu trupul lui Hristos? Apoi –

17Ținând cont că-i o pâine – noi,

Cei ce, de ea, parte, avem –

Numai un singur trup suntem.

18Uitați-vă la Israel

Și, după trup, gândiți, la el:

Cei ce mănâncă jertfe dar,

N-au părtășie, la altar?

19Deci, ce zic eu acuma, oare?

Voi spune că un lucru care

A fost jertfit idolilor,

Ceva înseamnă, fraților?

Sau poate crede cineva,

Cum că un idol e ceva?

20Ba dimpotrivă, eu gândesc

Căci Neamurile – ce jertfesc –

Jertfesc doar dracilor, mereu,

Și, nicidecum, lui Dumnezeu.

Eu nu vreau ca, împărtășiți,

Cu draci-n urmă, voi să fiți.

21Vă spun, să știți, că nu puteți,

Paharul Domnului, să-l beți

Și-apoi, paharul dracilor.

Nici nu puteți sta – fraților –

La masa Domnului și-apoi,

La masa dracilor. Sau voi

22Ați vrea ca-ntărâtat să fie

Al nostru Domn, la gelozie?

Mai tari, gândiți, că suntem noi,

Decât e Dumnezeu, apoi?”

Cugetul nostru și al altuia

23„Să știți că, pe acest pământ,

Îngăduite, toate sânt.

Toate mi se îngăduiesc,

Însă, nu toate mă zidesc.

24Vă rog, acum, dragii mei frați,

Ca nu cumva, să căutați,

Folosul vostru, tot mereu.

De-aceea, iată sfatul meu:

Folosul altuia-ncercați,

Necontenit, să-l căutați.

25Mâncați din tot ce ați văzut

Că-i, pe piață, de vândut,

Fără, însă, a căuta,

Necontenit, a cerceta

Ceva, din pricini care vin

Din cuget, căci de el se țin.

26Căci „toate cele care sânt,

Precum și-acest întreg pământ,

Sunt ale Domnului”, să știți.

27Atuncea când sunteți poftiți,

La masă, de-un necredincios –

Și mergeți – eu vă rog frumos,

Ca să luați bine aminte,

Căci ce vă pune înainte,

Va trebui ca să mâncați,

Fără ca voi să cercetați

Ceva, din pricini care vin

Din cuget, și de el doar, țin.

28Atunci când, întâmpla-se-va,

Ca să vă spună cineva,

Că, „Pentru idoli, e jertfit

Lucrul acesta”, negreșit,

Voi nu trebuie să luați,

Nimic, din el, ca să mâncați,

Din pricina cugetului

Și-apoi din cea a omului,

De care fost-ați înștiințați.

Vă spun, din nou, dragii mei frați,

Căci „toate cele care sânt –

Precum și-acest întreg pământ –

Sunt ale Domnului”, mereu.

29Când vă vorbeam, de cuget, eu,

Nu la al vostru mă gândeam,

Ci de al altuia vorbeam.

De ce să vină cineva

Și să mă judece, cumva,

Pe mine, dacă m-a văzut

Că slobozenie am avut?

30Dacă mănânc, și-am mulțumit,

De ce să fiu, de rău, vorbit,

Pentru un lucru ce-l primesc

Și pentru care mulțumesc?

31Fie că beți sau că mâncați,

Ori faceți altceva, dragi frați,

Să faceți totul, tot mereu,

Spre lauda lui Dumnezeu.

32Să nu fiți, prin a voastră fire,

Prilejul de păcătuire,

Aflat în calea Grecilor,

Precum și a Iudeilor,

Sau a Bisericii, pe care,

Al nostru Dumnezeu o are.

33Așa cum mă silesc și eu,

Să caut nu folosul meu,

Ci doar folosul tuturor

Fiind pe plac oamenilor,

La fel, vă sfătuiesc, pe voi

Să faceți ca și mine-apoi.”