Geneza 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărțirea de Lot

1Astfel, Avram s-a-napoiat

La miazăzi și-apoi a stat

În țară, cu avutul tot,

Nevasta sa și vărul Lot.

2Avram era foarte bogat:

Cirezi de vite-a adunat;

Aur și-argint a dobândit,

Fiind avut. El a pornit,

Apoi, din nou, în zori de zi,

3Din țara de la miazăzi,

Și-nspre Betel s-a îndreptat –

Unde-i fusese așezat

Cortul, întâi. Între Betel

Și între Ai, e locu-acel.

4Sosind dar, la altarul lui,

Chemă Numele Domnului.

5Lot, care cu Avram mergea,

Bogat era, de-asemenea.

Avea și el cirezi de boi,

Corturi și turme mari de oi.

6Ținutul deci, nu le-ajungea –

Pe amândoi, nu-i încăpea,

Pentru că avuția lor

Mare-a fost pentru-acel ogor.

Nu se putea – și, pace bună –

Să locuiască împreună,

7Iar cum era de așteptat,

Cearta nu a întârziat.

Au început, de se certau,

Cei care vitele păzeau.

Când cearta dintre păzitori

A izbucnit, locuitori

Erau, atuncea, Canaaniții –

În țară – dar și Feresiții.

8Avram, pe Lot, când l-a chemat,

În acest fel a cuvântat:

„Doresc ca să te rog, pe tine,

Să nu te cerți, și tu, cu mine.

Nici ai tăi păzitorii – nici ei –

Să nu se certe, cu ai mei.

N-aș vrea ca noi să fim certați,

Căci amândoi doar, suntem frați.

9Eu cred că ar fi mult mai bine,

Ca tu să te desparți de mine.

De vrei, ia-o spre stânga ta,

Căci eu, atunci, plec spre dreapta.

Sau de cumva, invers dorești,

Voi face precum tu voiești.

10Lot, ochii, și i-a ridicat

Și împrejur el s-a uitat,

Văzând atunci că e Câmpia

Iordanului, ca și hârtia,

Foarte întinsă și udată

Bine, pe suprafața toată.

Mai înainte să sosească

Domnul, ca să o nimicească –

Fiindcă nu sosise ora –

Între Sodoma și Gomora,

Pân’ la Țoar, era câmpie,

Iar mai frumoasă ca să fie,

Numai Egiptu-a pomenit.

Lot se-arătase mulțumit,

11Și-n a Iordanului câmpie,

El a dorit, locul să-i fie.

Apoi plecă spre răsărit

Și-n acest fel, s-au despărțit.

12Avram rămase cu ai lui,

În Țara Canaanului.

În cetățui, ce s-au aflat

Pe-acea câmpie, Lot a stat

Și corturile le-a întins,

Până Sodoma a atins.

13Cei ce-n Sodoma locuiau,

Plini de păcate se vădeau.

În acel loc, nu s-a găsit

Un om măcar, neprihănit,

Să facă voia Domnului

Și să urmeze calea Lui.

Făgăduința dată lui Avram

14După ce Lot l-a părăsit,

Cu-Avram, Domnul iar a vorbit:

„Ridică-ți ochii! Te rotește

Și-n jurul tău, atent, privește,

În patru zări: la nord, la vest,

La miazăzi și-apoi la est.

15Tot ce zărești în fața ta,

E țara ce-o vei căpăta

În stăpânire, pe vecie,

Tu, cu întreaga-ți seminție.

16Sămânța, am să ți-o sporesc

Și-atât de mult ți-o înmulțesc,

Încât cei care au să vie,

Precum nisipul, au să fie.

De numărată va putea

A fi vreodată pulberea,

Atuncea doar, o să se poată

A-ți fi sămânța numărată.

17Scoală și umblă-n țara ta,

În țara ce-o vei căpăta!”

18Avram, cortul, și-a ridicat,

S-a dus dar, și s-a așezat

La stejarii lui Mamre, care,

Lângă Hebron erau, se pare.

Acolo, el a zidit iar,

Numelui Domnului, altar.