1Domnul în Iuda-i cunoscut,
Iar al Său Nume e știut
De către-ntregul Israel.
2Cortu-n Salem Și-l are El
Și-n muntele Sionului
Se află locuința Lui.
3Acolo, El a sfărâmat
Scuturi, săgeți – care-au zburat
Din arcuri, năvălind puhoi –
Săbii și arme de război.
4Tu Te areți mult mai măreț,
Mult mai puternic și semeț,
Decât crestele munților
Cari sunt ai răpitorilor.
5Vitejii toți despuiați sânt.
Cei inimoși dorm, în pământ,
Somnul de veci, căci n-au putut
A se-apăra. Cum am văzut,
6Când i-a mustrat Acel pe care,
Iacov, drept Dumnezeu, Îl are,
Și cai și călăreți – de-ndat’ –
7Au adormit. Ce-nfricoșat
Ești Doamne, în mânia Ta!
Cine-mpotrivă, Îți va sta?
8Din înălțimi, Tu ai rostit
Ce-ai hotărât. S-a îngrozit
Pământu-ntreg și a tăcut,
9Când Tu, dreptate, ai făcut
Și i-ai scăpat pe cei ce sânt
Nenorociți, pe-acest pământ.
10Omul – chiar în a sa mânie –
Laude-Ți dă când, cu urgie,
Tu Te învăluiești. Mereu,
11Să-i faceți toți, lui Dumnezeu,
Doar juruințe și să știți,
În urmă, să le împliniți!
Toți cei care-L înconjurați,
Daruri bogate să Îi dați,
Pentru că El S-a arătat
Un Dumnezeu înfricoșat!
12Mândria domnitorilor,
O-nfrânge El, biruitor.
Pentru-mpărații cei pe care
Pământul, drept stăpâni, îi are,
Domnul din cer S-a arătat
Drept Dumnezeu înfricoșat.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
