Zaharia 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Apoi, din nou eu am privit

Și pe un om eu l-am zărit,

Care în mână a luat

O frânghie de măsurat.

2L-am întrebat pe omu-acel,

„Unde te duci?” și-atuncea el

Răspunse: „La Ierusalim,

Să îl măsor, căci vrem să știm

Care este a lui lățime

Și-asemenea a lui lungime.”

3Îngerul care mi-a vorbit

A-naintat și a ieșit

Un alt înger, în fața lui.

4El i-a vorbit îngerului:

„Aleargă iute! Te grăbește

Și ăstui tânăr îi vorbește:

„În vremile ce au să vie,

Ierusalimul o să fie

Deschis, căci fi-va o cetate

În care fi-vor adunate

Mulțimi de neamuri și popoare

Și vite-n număr foarte mare.”

5„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” –

Domnul a zis – „și-un zid de foc,

În jurul zidurilor lui –

Ale Ierusalimului –

Eu am să fiu, căci slava Mea

În al lui mijloc va ședea!”

6„Fugiți din țara cea aflată

În miazănoapte așezată,

Pentru că v-am împrăștiat!” –

Domnul a zis. „V-am alungat

În patru vânturi câte sânt

Pe fața-ntregului pământ!”

7Sionule, să te grăbești,

Să scapi tu care locuiești

La fiica Babilonului!

8Iată, cuvântul Domnului –

Cuvântul Celuia pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are –

De sus venit-a și a zis:

„El, după slavă, m-a trimis,

La neamurile cele care

V-au jefuit fără-ncetare.

Căci iată, cel care de voi

Se-atinge, se-atinge apoi,

Chiar de lumina Domnului,

Se-atinge chiar de ochii Lui.

9Iată că mâna Mi-o ridic

Eu, împotriva lor, și zic:

Ajunge-vor ele să cadă,

Curând, supușilor lor, pradă,

Căci Domnul oștii m-a trimis

Să împlinesc tot ce a zis.

10Fiica Sionului să vie,

Să chiuie de bucurie,

Căci în al ei mijloc voiesc –

De-acuma – Eu să locuiesc!”

11„Neamuri, atunci, au să voiască,

De Domnul să se alipească

Și-n felu-acesta, tot mereu,

Ele vor fi popor al Meu.

În al tău mijloc – vei vedea –

Necontenit că voi ședea

Și-atuncea ai să știi prea bine

Căci Cel ce m-a trimis la tine

Este chiar Domnul oștilor.

12Pe Iuda și pe-al său popor,

Domnul va pune stăpânire,

Căci este a Lui moștenire

Și ea se află pe-un pământ

Care se dovedește sfânt.

Al Lui o să ajungă iar,

Ierusalimul, așadar.

13Să tacă-n fața Domnului

Făpturile pământului,

Căci El, din locul Său cel sfânt,

S-a ridicat peste pământ!”