Psalmii 34 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Psalmul acesta, negreșitDe David fost-a pregătitCând la Abimelec ședeaȘi, pe nebunul, el făcea,Când izgonit a fost, de el,Și a plecat din locu-acel

1Iată, în orice vreme, eu

Binecuvânt pe Dumnezeu.

Lauda Lui, loc, va avea

Întotdeauna-n gura mea.

2Numai în Domnul, tot mereu,

Se laudă sufletul meu.

S-asculte cei nenorociți,

Căci o să fie fericiți

Și-au să primească bucurie

Care în veci are să ție.

3Veniți cu toți să-L înălțăm

Pe Domnul și să lăudăm

Numele Lui neîncetat!

4Pe Domnul, eu L-am căutat,

Căci El, nicicând, n-a stat ascuns

Și-astfel pe dată, mi-a răspuns.

M-a izbăvit din toate cele

Care-au fost temerile mele.

5Când către El ai să privești,

De grabă ai să și simțești

Cum luminată o să-ți fie

Fața, de-o mare bucurie,

Și-n veci curată se va ține,

Căci nu se umple de rușine.

6Când strigă un nenorocit,

Domnul aude negreșit,

Și-l scapă din necazul lui.

7Apoi, îngerul Domnului

Va tăbărî lângă cel care

Teamă față de Domnul are

Și din primejdii – ne-ncetat –

Acela are-a fi scăpat.

8Veniți, gustați toți cei ce vreți,

Ce bun e Domnul, să vedeți!

Ferice e de omul care,

În El, încrederea își are!

9Voi, sfinții Lui, teamă – mereu –

S-aveți față de Dumnezeu;

Căci n-are nici o lipsă cel

Cari teamă va avea de El!

10Puii de lei duc lipsă mare

Și sunt flămânzi, însă cei care

Pe Domnu-L caută smeriți,

De nici un bine nu-s lipsiți.

11Veniți dar, fiilor să stați

În juru-mi și să ascultați

Căci o să vă învăț, mereu,

Frică s-aveți de Dumnezeu.

12Cine e cel care-și dorește

O viață bună și tânjește

Să aibă zile fericite

Și-n bucurie doar trăite?

13Limba, de rău, să ți-o ferești

Și caută să nu rostești –

Atât cât vei trăi sub soare –

Cuvintele înșelătoare!

14Îndepărtează pasul tău –

Neîncetat – de tot ce-i rău,

Caută pace a avea

Și-aleargă-ntr-una, după ea!

15Mereu sunt cei neprihăniți,

De ochii Domnului priviți

Și-a Lui ureche e plecată

La ale lor strigăte-ndată.

16Pe cei răi, El nu-i va lăsa,

Căci își întoarce Fața Sa

În contra lor și astfel sânt

Înlăturați de pe pământ

Și ștearsă-i pomenirea lor.

17Glasul neprihăniților

E ascultat de Dumnezeu

Care îi va scăpa, mereu,

Din mijlocul necazului.

18Domnul, în bunătatea Lui,

Se-apropie de-acela care

O inimă înfrântă are,

Iar cel ce are-un duh zdrobit

Are să fie mântuit.

19Nenorociri multe-au să vie

Și-au să lovească, cu furie,

În omul cel neprihănit,

Dar Dumnezeu – necontenit –

Veghează și îl izbăvește,

20Căci oasele i le păzește

Și-n felu-acesta, niciodat’,

Un os nu îi va fi sfărmat.

21Pe omul rău dar, bunăoară,

Nenorocirea îl omoară,

Dar toți vrăjmașii cei pe care

Omul neprihănit îi are

Neîncetat sunt urmăriți

Și au să fie pedepsiți.

22Scăpat e sufletul celui

Cari este rob al Domnului,

Și-n felu-acesta, nimenea

Dintre cei cari, încrederea –

În Domnu-și pun necontenit –

N-are să fie osândit.