Numeri 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Lepra Mariei

1Moise luatu-și-a soția,

Din Etiopia. Maria

Și cu Aron au îndrăznit

Și împotrivă-i, au vorbit,

Din pricina femeii care

El și-a ales-o, și-au zis: „Oare,

2Domnul, prin Moise doar, vorbește?

Dar cum de nu se folosește –

Ca să vorbească – și de noi?”

Domnul a auzit apoi,

Ce-a spus Maria, negreșit,

Când, cu Aron, ea a vorbit.

3Moise-a fost blând, cum nu mai sânt

Alții la fel, pe-acest pământ.

4Deodată, Domnul a vorbit

Și iată ce le-a poruncit

Lui Moise, lui Aron și-apoi,

Mariei: „Vreau să mergeți voi,

La cortul întâlniri-ndată.”

Toți trei s-au dus atunci și iată

5Că Dumnezeu S-a pogorât

În stâlp de nor și-a tăbărât

Apoi, la ușa cortului.

El i-a chemat, în fața Lui,

Pe Moise și pe-Aron apoi.

Când s-au apropiat cei doi,

6Domnul le-a zis: „Ascultați bine

Și să luați seama la Mine!

Când un proroc are să fie

Aflat la voi, vreau să se știe

Căci am să Mă descoperesc

În fața lui și-am să-i vorbesc

Printr-o vedenie sau vis

Și am să-i spun ce am de zis.

7Nu tot așa-i cu robul Meu –

Cu Moise – pentru că știu Eu

Că Moise este, ne-ndoios,

În toată casa-Mi, credincios.

8De-aceea, lui, Eu îi vorbesc,

Gură la gură, când doresc.

El vede chipul Domnului,

Pentru că Mă descopăr lui

Prin lucruri simple de-nțeles,

Căci el este al Meu ales.

Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut,

Și oare cum nu v-ați temut

Ca împotrivă-i să-ndrăzniți –

Când rob Îmi este – să vorbiți?!”

9Domnul, îndată, Și-a aprins

Mânia, care i-a cuprins

Pe amândoi, și a plecat.

10Norul, de cort, s-a-ndepărtat

Și iată că pentru-a ei vină,

De lepră-a fost Maria plină,

Albă fiind, ca de zăpadă.

Când s-a întors Aron s-o vadă,

A-ncremenit, pentru că ea,

Ca din senin, lepră avea.

11Aron, atuncea, a strigat

La Moise și a cuvântat:

„Ah, domnul meu, noi te rugăm

Să nu ne faci ca să purtăm

Pedeapsa pentru-al nost’ păcat,

Căci am vorbit necugetat

Și acum, iată, am văzut

Că vinovați noi ne-am făcut!

12Să nu îmi lași așa soția,

Căci nu voiesc a fi Maria

Asemeni celui mort născut,

Cari, jumătate, a avut

Putredă carnea trupului,

Din pântecele mamei lui.”

13Moise, atuncea, a strigat

La Dumnezeu și L-a rugat:

„Vindecă Doamne, pe Maria!

Vindecă-i, lui Aron, soția!”

14Domnul l-a întrebat, îndată:

„Dar dacă ar fi fost scuipată,

De al ei tată, în obraz,

Nu ar fi fost – în acest caz –

Ea, șapte zile, de ocară?

Scoate-o din tabără, afară,

Și-nchisă are să rămână

Acolo, timp de-o săptămână,

Ea singură. Abia apoi,

Primește-o-n tabără-napoi.”

15Maria, deci, o săptămână,

A trebuit ca să rămână

Închisă, cum s-a poruncit.

Întreg poporul s-a oprit

Acolo și pe loc a stat

Până când ea s-a curățat.

Doar când Maria a venit

În tabără iar, a pornit

16Poporu-ntreg, din nou, la drum.

El a plecat, astfel, acum,

Din Hațerot și-a poposit

Într-un pustiu, Paran numit.