Rut 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Rut – Boaz

1Naomi-avea, după bărbat,

O rudă. Om foarte bogat,

Ruda aceea stăpânea

O mare-avere. Se numea

Boaz acela, și-ai săi trec

Drept rude, lui Elimelec.

2Rut, soacrei sale, i-a vorbit:

„Te rog, fie-mi îngăduit,

Pe câmpu-acela, să mă duc,

Spice să strâng și să-ți aduc.

Atunci, al său proprietar

Poate o să-mi arate dar,

Că trecere am căpătat.”

„Bine, te du.” Rut a plecat

3Și a ajuns, întâmplător,

Exact pe-al lui Boaz ogor.

4Tocmai atuncea a sosit

Boaz, pe câmp, și-a glăsuit,

Către ai săi secerători:

„Domnul cu voi fie, feciori!”

„Amin! Fii binecuvântat!” –

Ei au răspuns. El l-a-ntrebat

5Pe omul pus priveghetor,

Cetei secerătorilor:

„Cine e tânăra aceea?”

6Grăbit, omul a zis: „Femeia

Este o biată Moabită

Cari, cu Naomi, e venită,

Din al Moabului ținut.

7Azi, învoire mi-a cerut:

„Te rog, dă-mi voie, domnul meu,

Ca spice, să culeg și eu –

Ce-au mai rămas, pe-acest ogor –

Urmând secerătorilor.”

Stăpâne, eu m-am învoit,

Iar ea, de-atuncea, a muncit

Fără odihnă. A intrat

În casă-o clipă doar, de-a stat;

De dimineață, e-n picioare,

Trudindu-se fără-ncetare.”

8Boaz, lui Rut, i-a zis apoi:

„Fiică, să nu pleci, de la noi.

Adună câte spice crezi,

Însă să nu te depărtezi

De-al meu ogor. Te las să-ți iei,

De-aicea, câte spice vrei.

Rămâi cu slujnicile mele!

9Vezi unde vor secera ele,

Și-ai să te duci pe urma lor.

Am poruncit argaților,

Să nu se-atingă dar, de tine.

Îngăduință-ai de la mine,

Să mergi la vase, să îți iei

Apă, când vei voi să bei.”

10Când a sfârșit de cuvântat,

Rut, la pământ, s-a aruncat,

În fața lui și-a glăsuit:

„Cum? Oare, eu am dobândit,

Trecere înaintea ta,

Încât cu slugile, pot sta,

Iar tu te îngrijești de mine,

Care-s străină pentru tine?”

11Boaz răspunse: „Am aflat,

Felul în care te-ai purtat,

Cu soacra ta – cum i-ai slujit

De când bărbatul ți-a murit.

Știu tot ceea ce ai făcut;

La mama care te-a născut,

La tatăl tău și țara ta,

Ai renunțat, pentru a sta

Lângă Naomi. Iar acum,

Ai însoțit-o-n al ei drum,

La un popor necunoscut.

12Pentru tot ceea ce-ai făcut,

Al lui Israel Dumnezeu

Să-ți răsplătească, doresc eu,

Căci tu, la noi, când ai venit,

Aripa-I te-a adăpostit!”

13Rut zise: „Căpătat-am eu,

Azi, trecere, la domnul meu!

Cuvântul tău m-a mângâiat

Și-n inimă eu l-am luat.

Nici nu slujesc, măcar, la tine,

Și-ai fost atât de bun, cu mine!”

14La vremea prânzului, Boaz

A ridicat al său obraz

Și cu privirea a cătat

Pe Rut; apoi a cuvântat:

„Apropie-te, ca să stai,

Cu noi la masă. Pâine ai,

Și uite vasul cu oțet.

Este mâncare berechet!”

Rut, cu sfială, a venit.

Grăunțe fripte a primit,

Cu pâine, pân’ s-a săturat.

Ce-a mai rămas, a adunat

Și-o legătură a-ncropit.

15Boaz, atunci, a poruncit,

Slugilor sale: „S-o lăsați

Să strângă – să n-o alungați! –

Chiar între snopi de o vedeți.

16Ba mai mult, spice să-i scoateți

Chiar voi, din snopi, să i le dați!

Să nu cumva s-o înfruntați!”

17Rut, până-n seară, a muncit,

Încât o efă a primit,

Din orzul proaspăt secerat.

18Către cetate a plecat,

Cu sacul plin și fericită.

Naomi sta ca împietrită,

Privind sacul cu orz, adus.

În față, Rut – atunci – i-a pus

Bucatele ce-a adunat

După ce slugile-au mâncat

De prânz, acolo, pe ogor.

19Soacra privi întrebător,

Și-abia putu, mâncând, a zice:

„De unde ai, aceste spice?

Astăzi, pe unde ai muncit?

Cel ce de tine s-a-ngrijit,

Să fie binecuvântat!”

„Omul la care am lucrat” –

Răspunse Rut – „este Boaz.

Pe-al său ogor, trudit-am az.”

20Din nou, Naomi-a repetat:

„Să fie binecuvântat,

De Dumnezeul nostru, care,

E bun și-i plin de îndurare,

Pentru cei vii de pe pământ

Și pentru cei ce nu mai sânt!

Acest om, rudă, e, cu mine –

De-asemenea, e și cu tine.

Boaz, asupra noastră, are

Dreptul pentru răscumpărare.”

21Rut – după ce ea a sfârșit –

A zis: „Acest om mi-a vorbit,

Spunând: „Cu slujnicele mele,

Doresc să stai. Muncești cu ele,

Până când vom fi terminat

Tot ce avem de secerat.”

22Naomi-a spus și ea, la fel:

„Așa să faci, cum a zis el!

E foarte binevoitor:

Să nu te duci pe alt ogor.

Să îți aduni spicele tale,

Muncind cu slujnicele sale.

Să nu te vadă cineva,

În alt ogor, lucrând, cumva!”

23Al soacrei sfat, l-a primit Rut:

De slujnice, ea s-a ținut,

Până când ele-au terminat

Tot ce aveau de secerat.

Cât, la Boaz, ea a muncit,

La soacra sa, a locuit.