Luca 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ispitirea lui Iisus Hristos

1Iisus, de Duhul Sfânt, mânat,

De la Iordan, când a plecat,

Către pustie, a pornit.

2Acolo, fost-a ispitit

De diavol, patruzeci de zile.

Cum spun ale Scripturii file,

El n-a mâncat, nici n-a băut.

Însă, când timpul a trecut,

Ajuns-a de a flămânzit.

3Atunci, Satana a venit

Și-a zis: „Ascultă ce-ți spun eu:

De ești Fiul lui Dumnezeu,

Ce mai aștepți?! De foame, scapă,

Zicând ca, pâine, să se facă

Aceste pietre! Poruncește!”

4„Nu doar cu pâine se trăiește!

Prea bine știi!” – Iisus i-a zis –

„Omul, așa precum e scris,

Trăiește cu orice cuvânt,

Ce vine de la Domnul Sfânt.”

5Satan, pe-un munte, L-a urcat,

Iar după ce I-a arătat

Întinderea pământului –

Cu toată-mpărăția lui –

6I-a spus: „De vrei, poți ca să fii,

Stăpân, pe aste-mpărății,

Căci toate, îmi sunt date mie.

Eu pot să ți le dărui ție,

7Bine-nțeles, de Te-nvoiești

Să mi Te-nchini și să-mi slujești!”

8„Napoia Mea” – Iisus i-a zis –

„Satano! Pentru că e scris:

„Să te închini doar Domnului

Și să-I slujești, mereu, doar Lui!”

9Atuncea, diavolul L-a dus,

Pân’ la Ierusalim. L-a pus

Pe-acoperișul Templului:

„Dacă ești Fiul Domnului,

Așa precum mărturisești,

Sari jos, căci n-ai să Te lovești” –

Satana, lui Iisus, i-a zis –

10„Pentru că știi că este scris:

„Va porunci, îngerilor,

Să Te păzească. Ei Te vor

11Purta pe mâini, ca nu cumva,

S-atingi piciorul de ceva –

De pietre, să nu Te lovești.”

12„Dar nici să nu Îl ispitești

Pe Domnul! Și asta s-a spus!” –

Satanei, i-a răspuns Iisus.

13Oricât, Satan s-a străduit

A-L ispiti, n-a reușit;

Și-atunci, înfrânt și supărat,

Pentru o vreme, L-a lăsat.

Iisus în Galileea

14Iisus veni, după aceea,

Plin de putere-n Galileea.

15Pe oameni, El i-a învățat,

În sinagogi, neîncetat.

Toți cei din juru-I Îl slăveau

Și, dragoste, Îi arătau.

Iisus propovăduiește la Nazaret

16La Nazaret, El a sosit

Și, cum era obișnuit,

Când fost-a ziua de Sabat,

În sinagogă a intrat

Căci, să citească, a dorit.

17Atuncea, I S-a oferit

A lui Isaia prorocie,

Care s-a potrivit să fie

Deschisă chiar în acel loc,

În care, marele proroc

18A scris: „Duhul lui Dumnezeu

E, peste Mine, tot mereu.

Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc

Și, Evanghelia, s-o vestesc,

Săracilor. Trimis sunt Eu,

De către Domnul Dumnezeu,

Pentru-a aduce vindecare,

La toți acei dintre voi, care

Simt că li-e inima zdrobită.

Prin Mine, vă va fi vestită

Eliberarea robilor

Războiului; iar orbilor,

Vederile, le dăruiesc;

Pe apăsați, îi slobozesc

19Și-apoi, vesti-voi tuturor –

Pentru orice locuitor

De pe-ntinsul pământului –

Anu-ndurării Domnului.”

20În urmă, cartea, a închis-o,

Îngrijitorului a-ntins-o

Și a stat jos. Toți s-au uitat,

21Uimiți, iar El a cuvântat:

„Tot ce, acuma, v-am citit,

Să știți că astăzi, s-a-mplinit.”

22De bine, oameni-L vorbeau

Și, foarte mult, se minunau

De vorbele-I pline de har,

Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar,

Oare, acest Învățător,

Nu este-al lui Iosif fecior?”

23Iisus le-a zis: „Fără-ndoială,

Îmi veți spune acea zicală:

„Te vindecă, întâi, pe Tine,

Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”,

Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum,

La fel ca și-n Capernaum!”

24Apoi, a mai adăugat:

„Iată, vă spun adevărat:

Nu-i prețuit nici un proroc,

În țara sa, în al său loc.

25Adevărat zic, oameni buni:

A fost, trei ani și șase luni,

Cerul închis, ploi să nu fie –

În vremurile lui Ilie –

Când mare foamete-a venit

Și peste țară-a bântuit.

Erau, atunci, în Israel

Văduve multe, însă, el –

26Ilie – nu a fost trimis

La ele, ci, cum i s-a zis,

În Sarepta Sidonului,

După porunca Domnului

La una doar, a poposit.

27De-asemenea, ați auzit,

Că-n zilele lui Elisei –

Leproși – mulți fost-au. Dintre ei,

Un sirian s-a curățat:

Naman – doar el s-a vindecat.”

28Vorbele sale au stârnit

Mânie; toți s-au sfătuit

Și-au hotărât, pe loc, a-L scoate,

29În mare grabă, din cetate.

De pe sprânceana muntelui,

În hăul de la poala lui,

Au vrut să-L zvârle, dar Iisus

30Trecu prin ei și-apoi, S-a dus

În alte părți, ieșind ușor,

Din îmbulzeala gloatelor.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

31Spre Galileea, a pornit

Și-n Capernaum S-a oprit,

Unde-a-nceput și-a învățat

Norodu-n ziua de Sabat.

32Uimiți erau, peste măsură,

De marea Lui învățătură,

Toți cei ce-n Templu, se găseau

Și vorbele Îi ascultau.

33În sinagogă, s-a aflat

Un om, cu duhul necurat.

Văzându-L, pe Iisus, că vine,

34El a strigat: „Ce-avem cu Tine?!

Venit-ai să ne prăpădești

Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești,

Nazarinene, Te știu eu:

Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

35Iisus, pe-acel duh, l-a certat,

Spunând: „Să taci și, imediat,

Ieși, din acest nenorocit!”

Dracul, atunci, l-a tăvălit,

Pe bietul om, în adunare,

Speriindu-i pe toți, după care,

S-a depărtat de trupul său,

Fără a-i face nici un rău.

36Cei cari – acolo – strânși, erau,

Cuprinși de spaimă, se-ntrebau:

„Ce-nseamnă lucrurile-aceste?!

El, cu putere, poruncește,

Și vorbele-I sunt ascultate,

De duhurile necurate,

Căci le-am văzut, cum au ieșit

Afară, când le-a poruncit!”

37Îndată, vestea s-a întins

Și-ntreg ținutul l-a cuprins,

Încât, cu toții au aflat

Minunea ce s-a întâmplat.

Vindecarea soacrei lui Simon

38Iisus, la Petru, a intrat.

Soacra acestuia sta-n pat,

Fiind, de friguri, chinuită.

39Pe loc, a fost înzdrăvenită,

Când S-a apropiat Iisus

Și, mâna, peste ea, Și-a pus.

Apoi, femeia a venit

Și-a început de le-a slujit.

Vindecarea mai multor bolnavi

40La asfințitul soarelui,

Toți cei din partea locului,

Care aveau bolnavi, i-au dus,

Să-i pună-n fața lui Iisus.

El, mâinile, Și le pleca,

Peste bolnavi, și-i vindeca.

41Din mulți, afară, draci ieșeau

Și, plini de groază, Îi strigau:

„Tu ești Hristosul Domnului!

Noi știm că Tu ești Fiul Lui!”

Însă, Iisus nu i-a lăsat

Ca să vorbească – i-a mustrat

Pe cei pe care-afar’ i-a scos,

Căci Îl știau că e Hristos.

42De ziuă, când s-a luminat,

Iisus, de-acolo, a plecat,

Să caute un loc pustiu.

Noroadele, până târziu,

L-au căutat, ca să-L oprească,

Să-L roage să nu-i părăsească.

43Dar El le-a zis: „Vă părăsesc,

Fiindcă vreau ca să vestesc,

De-acuma, Evanghelia,

Și-n alte părți, căci, pentru Ea,

Sunt Eu, la voi, acum, trimis.”

44După ce aste vorbe-a zis,

Prin Galileea, El S-a dus,

Făcând așa precum a spus.