Iov 33 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Acum Iov, am o rugăminte:

Ascultă-mă și ia aminte!

2Privește! Gura-mi pregătesc

Și îmi mișc limba, să-ți vorbesc!

3Cu curăție-ți voi vorbi:

Voi spune, făr’ a mă grăbi,

Cu buze și cu gând curat,

Doar adevăru-adevărat:

4Al Domnului Duh m-a făcut,

Și Cel Puternic m-a umplut

De viață, cu a Lui suflare.

5Ce poți răspunde-n apărare?

Fii gata să-ți susții pricina

Și să-ți înlături – de poți – vina!

6Al tău seamăn, mă aflu eu

Aici, privit de Dumnezeu.

La fel ca tine-am fost luat,

Tot din noroiul frământat.

7În acest fel, frica de mine

N-o să te tulbure pe tine,

Iar greutatea mea trupească

Nu are să te copleșească.

8Ai spus tu, în auzul meu:

9„Eu sunt curat și-am fost, mereu,

Neprihănit. Nu este-n mine

Fărădelege – știți prea bine!

10Doar Domnu-mi caută pricină

Și îmi găsește-ntr-una vină.

Dușman al Său, mă socotește,

11Toate mișcările-mi pândește

Și în butuci mi-a așezat

Picioarele.” Te-am ascultat

12Și-ți voi răspunde: tu greșești,

Prin vorbele ce le rostești,

Căci n-ai dreptate! Dumnezeu

A fost, e, și va fi mereu,

Decât umilul om, mai mare!

13Cu El vrei să te cerți tu, oare,

Că n-a dat, pentru fapta Lui,

Vreo socoteală omului?!

14În multe feluri – când dorește –

Domnul, din ceruri, ne vorbește,

Dar omul – fără să se teamă –

Nu-ntotdeauna-L ia în seamă.

15Prin vise, prin vederi de noapte

Ajung la noi ale Lui șoapte,

Când omul e întins în pat

Și-n somn adânc e cufundat.

16Pe ale cerului cărări,

El ne trimite înștiințări

Și-n mintea noastră-ntipărește

17Învățături, căci ne ferește,

În felu-acesta, de mândrie.

Iată dar cum Dumnezeu știe

Să ne abată de la rău,

Cum sufletul omului Său,

18Știe, de groapă să-l păzească,

De sabie să nu-i răpească

19Viața din el. Omu-i mustrat

Și prin durere, când culcat

Se află în culcușul lui:

Atunci, de mâna Domnului

Ființa-i este frământată

Ca într-o luptă necurmată,

20Fiindu-i și de pâine greață.

A doua zi de dimineață,

Bucatele atent gătite,

Ajung a-i fi nesuferite.

21Apoi, carnea-i s-a prăpădit

Și oasele-i s-au dezvelit.

22Sufletu-i e în fața porții

Mormântului; trimișii morții

Sunt gata, viața, să-i răpească.

23Doar dacă o să mijlocească

Un înger, pentru omu-acel,

24Domnul se va-ndura de el,

Zicând apoi, îngerului:

„Salvează viața omului,

Pentru că am găsit că are

Un preț, pentru răscumpărare!”

25Atunci, carnea lui o să fie

La fel ca în copilărie,

Ba chiar cu mult mai frăgezită,

Căci îi va fi iar dăruită

A tinereții dulce vreme.

26Când o să-L roage și-o să-L cheme

Pe Domnul, binevoitor

Îi va veni în ajutor,

Îl va lăsa să-I vadă fața

Și are să îi cruțe viața

Pentru că îi va da-napoi

Neprihănirea. Omu-apoi,

27În fața semenilor lui,

Va cânta slavă Domnului

Zicând: „Eu am păcătuit,

Dar Domnul nu m-a pedepsit!

Iată, dreptatea am călcat

Și totuși, Domnul m-a iertat,

28Iar sufletul mi-a izbăvit!

De-a morții gură, m-a ferit,

Mi-a șters Măritul, toată vina,

Iar viața mea vede lumina!”

29Aceste lucruri, Dumnezeu

Le face – după cum cred eu –

Prin mare îndurarea Lui –

De două, trei ori – omului,

30Ca astfel să-l îndepărteze

De groapă și să-l lumineze

Puternic, cu a celor vii

Lumină. Da. Asta s-o știi!

31Deci Iov, ascultă! Ia aminte!

Oprește-ți valul de cuvinte

Și-ți voi vorbi. De ai, cumva,

32Răspuns și vrei să-mi spui ceva,

Vorbește-atunci, pentru că vreau,

Dreptate, dacă pot, să-ți dau!

33Dar dacă n-ai nimic a spune,

Taci; căci te-nvăț înțelepciune!”