Osea 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Când era tânăr Israel,

Eu îl iubisem mult, pe el

Și din Egipt, atuncea, Eu

Chematu-l-am pe fiul Meu.

2Cu cât prorocii îi chemau,

Cu-atât mai mult se depărtau.

Tămâie-au dus idolilor

Și au dat jertfe Baalilor.

3Să meargă, Eu l-am învățat

Pe Efraim; l-am ridicat

În brațe, dar nu au văzut

Că sănătos Eu l-am făcut.

4I-am tras cu funii pământești –

Cu legături ce-s omenești –

I-am tras cu frânghia pe care

Numai iubirea o mai are,

Iar pentru ei M-am arătat

A fi Cel cari le-a ridicat

Jugul cel greu ce l-au avut,

Pe cari în gură l-au ținut.

Asupra lor M-am aplecat

Și de mâncare Eu le-am dat.

5La Egipteni în țară-apoi,

N-au să se-ntoarcă înapoi,

Dar au să-l aibă așezat

Pe-Asirian, drept împărat,

Pentru că n-au voit – văd bine –

Să se întoarcă iar, la Mine.

6Sabia o să năvălească

Asupră-le, să nimicească

Cetățile ăstui popor

Și pe al lui sprijinitor,

Din pricină că au făcut

Planuri care nu Mi-au plăcut.

7Poporul Meu, precum văd bine,

Se depărtează-acum, de Mine.

Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi,

Chemați au fost ei, înapoi,

Nici unul nu a arătat

Că, să se scoale, a cătat.

8Cum, Efraim, să te predau?

Israele, cum să te dau?

Cum să îți fac ce e știut

Precum că Admei i-am făcut?

Cum aș putea să fac cu voi,

Ca și cu Țeboimu-apoi?

Inima, tare, Mi se zbate,

Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate

Toate, de mila ce-o simțesc

Când către tine Eu privesc.

9Iată că nu am să-ți fac ție,

După aprinsa Mea mânie.

Pe Efraim, nu-l zdrobesc Eu,

Pentru că Eu sunt Dumnezeu

Și nicidecum un om. Eu sânt –

În mijlocul tău – al tău Sfânt

Și nu am să Mă repezesc

Asupră-ți, să te prăpădesc.

10Apoi, pe Domnul, tot mereu,

Îl vor urma, ca pe un leu

Care răcnește. Dar când El

O să răcnească-n acest fel,

Vor alerga, cutremurați,

Copiii, în apus, aflați.

11Cei ce-n Egipt se află stând

Au să alerge, tremurând,

Ca și o pasăre în zbor.

Din al Asirienilor

Ținut, ieși-vor – bunăoară –

Precum o pasăre ce zboară.

În ale lor case, apoi,

Să se așeze, face-voi” –

Zice Acel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu.

12„Tot Efraimul – bunăoară –

Doar cu minciuni mă înconjoară,

Iar cu-nșelătorii, la fel,

Mă împresoară Israel.

Cât despre Iuda, iată-l dar,

Precum că e tot un hoinar,

Față de Domnul Dumnezeu

Cel sfânt și credincios, mereu.”