Geneza 26 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Isaac în țara Filistenilor – Legământul cu Abimelec

1Veni o foamete în țară,

La fel cum fost-a prima oară,

Pe când Avram era în viață.

Isac, să-i poată face față,

Pe când hambaru-i va fi sec,

Se duse la Abimelec.

Acesta, în Gherar, ședea,

Și peste Filisteni domnea.

2Isac, acolo, s-a-ntâlnit

Cu Domnul, care i-a vorbit:

„Să nu mergi în Egipt! Vei sta

În locul ce-ți voi arăta!

3Acolo vreau să locuiești –

Străin – așa cum te găsești.

Eu sunt cu tine – nu uita! –

Și te voi binecuvânta.

Ținuturile-acestea, toate,

Să știi că ție-ți vor fi date

Și celor de pe urma ta.

Eu am promis lucru-acesta,

Tatălui tău, cu jurământ,

Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!

4Pe tine-am să te înmulțesc –

Cât stelele, am să te cresc.

Ținuturile-acestea, toate,

Seminței tale, vor fi date;

Iar neamurile câte sânt –

De către Mine – pe pământ,

În tine-s binecuvântate.

Răsplată sunt, aceste toate,

5Pentru Avram. El a-mplinit

Tot ceea ce i-am poruncit.

În toate, el M-a ascultat

Și a păzit tot ce i-am dat.”

6Isac a procedat la fel:

De Domnu-a ascultat și el,

Și în Gherar s-a așezat.

7De câte ori era-ntrebat,

De cei din partea locului,

Ceva, despre nevasta lui,

El, totdeauna, răspundea:

„Rebeca este sora mea!”

Spunea așa, fiindu-i teamă,

Căci se gândea: „De bună seamă,

Frumoasă e soția mea –

Mă vor ucide, pentru ea,

Când vor afla că-mi e nevastă.”

Mințea, să scape de năpastă.

8Șederea i s-a prelungit,

În țară, și a fost zărit –

Cu soața lui, când s-a jucat –

Chiar de al țării împărat.

9Simți, atunci, Abimelec,

Fiori de gheață, cum îl trec,

Iar când, în a tronului sală,

Veni Isac, „Fără-ndoială,

Rebeca îți este nevastă!” –

Zise-mpăratul. „Ce năpastă

Putea să vină peste noi?!

Ce ne-ai făcut?!” „Mă tem de voi!

Ca să nu pier, am spus că ea –

Rebeca – este sora mea!”

10Abimelec a cuvântat:

„Dacă vreun om s-ar fi culcat

Cu soața ta – sunt mulți bărbați –

Eram cu toții vinovați!”

11Apoi, așa a glăsuit:

„S-asculte toți, căci negreșit,

Dacă se-atinge cineva

De el, de soața lui, cumva,

Omul acel – hotărât –

Are să fie omorât!”

Averea lui Isaac și certurile

12Isac ogoru-a pregătit

Și-a strâns recoltă, însutit.

Domnul l-a binecuvântat,

13Făcându-l, astfel, om bogat.

14Cirezi de vite, multe-avea;

Turme de oi, asemenea.

Avea mulți robi, pentru slujit.

De-aceea, era pizmuit

De Filisteni, neîncetat,

15Cari, mânioși, au astupat

Fântânile, de-Avram săpate,

Ce lui Isac i-au fost lăsate.

16Abimelec a zis apoi,

Către Isac: „Eu, de la noi,

Vreau să te rog, să pleci acum.

Deci, pregătește-te de drum:

Privește împrejur – în zări –

Și du-te către alte țări.

Ești mai puternic decât noi;

Să pleci, voiesc, și-abia apoi,

Mă voi simți mai liniștit.”

17Isac, la drum, iar a pornit,

Și-n văile Gherarului,

S-a așezat, cu toți ai lui.

18Cu robii săi, a resăpat

Fântâni pe cari le-au astupat

Oamenii ce l-au dușmănit,

După ce tatăl i-a murit.

Aceleași nume, el le-a dat,

Precum Avram le-a așezat.

19Isac și robii săi săpară

Și astfel, un izvor aflară.

Acesta-n vale se găsea

Și apă bună, el avea.

20Păstorii din Gherar, cu cei

Ai lui Isac, s-au certat. Ei

Spuneau: „Aceasta-i apa noastră!

Voi mergeți la fântâna voastră!”

Că n-au putut să și-o împartă,

Fântâna au numit-o „Ceartă” –

În evreiește, zis „Esec”.

Apoi, la muncă din nou trec:

21Altă fântână au săpat

Și pentru ea, iar s-au certat.

Fântâna, „Sitna”, s-a numit –

„Gâlceavă”-nseamnă tălmăcit.

22Isac, pe urmă, s-a mutat

Și-altă fântână a săpat.

Cu nimeni nu s-a mai sfădit

Și-astfel, fântâna s-a numit

„Lărgime” – altfel „Rehobot” –

„Căci Dumnezeu, loc larg de tot,

Să ne-așezăm, ne-a dăruit” –

Astfel, Isac a glăsuit.

23Din nou, de-acolo, a plecat

Și la Beer-Șeba s-a mutat.

24În noaptea ‘ceea, Dumnezeu

S-a arătat spunându-i: „Eu

Sunt Dumnezeul lui Avram.

Să nu te temi, pentru că am

Grijă de voi, oriunde-ți sta.

Eu te voi binecuvânta.

Din pricina robului Meu

Avram, și te sporesc mereu.”

25Isac, atunci, a ridicat

Altar, la care a chemat

Apoi, Numele Domnului.

Cortul și-a-ntins, iar robii lui,

Cazmale au luat în mână

Și mai săpară o fântână.

26Abimelec l-a căutat,

Cu Picol și cu Ahuzat.

27Isac le-a zis: „De ce-ați venit,

Căci de la voi, m-ați izgonit?”

28„Noi am văzut că Dumnezeu

Este cu tine, tot mereu.

De-aceea îți urăm de bine

Și vrem să încheiem, cu tine,

29Un legământ. Jură-te dar,

Un rău – oricât de mic, măcar –

N-ai să ne faci tu, nicicând, nouă,

Cum nici noi nu v-am făcut vouă,

De ai putut să pleci în pace.

Acum, sper că la fel vei face

Și tu, căci binecuvântat,

De Domnul, ești, neîncetat.”

30Isac, în casă, i-a primit

Și-apoi, la masă, i-a poftit.

Ei au mâncat și au băut

Și toată ziua-au petrecut.

31Adoua zi, când s-au sculat,

Cu jurământ ei s-au legat,

Că nici un rău nu își vor face.

Apoi s-au despărțit, în pace.

32În acea zi, câțiva argați

Veniră, foarte agitați,

Și, pe Isac, ei l-au vestit:

„Află că apă am găsit!”

33Atunci, fântâna ce-au săpat-o,

„Șiba”, Isac a botezat-o.

„Șiba” înseamnă „Jurământ”

Și până astăzi, pe pământ,

Cetatea care s-a durat

Aici, Beer-Șeba s-a chemat.

Întâia căsătorie a lui Esau

34Patru decenii a-mplinit

Esau, când s-a căsătorit.

Două neveste și-a luat –

Prima, Iudita s-a chemat;

Hetitul Beri i-a fost tată.

Basmat era a doua fată,

Și pe Elon tată-l avea –

Tot din Hetiți, ea se trăgea.

35Soațele-avute de Esau,

Pentru părinții săi erau

Prilej ca multă-amărăciune,

În al lor suflet, să adune.