Ezra 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Tovarășii lui Ezra

1Iată-i acum, pe-aceia cari,

Peste familii sunt mai mari,

Care – cu mine – au plecat

Din Babilon, când împărat

Fusese Artaxerxe, pus.

2Din Fineas, cel care s-a dus,

Gherșom fusese. Apoi cel

Din Itamar, e Daniel.

Din ai lui David fii, venea

Cel cari, Hatuș, drept nume-avea.

3Au mai venit fiii pe care

Șecania, urmași, îi are.

Din ai lui Pareoși copii,

Dintre-ai lui Zaharia fii,

O sută cincizeci de bărbați

Au fost, atuncea, adunați.

4Din fiii care-i zămislise

Pahat-Moab, cel ce venise

Elioenai era – cel care,

Pe Zaharia, tată-l are.

Cu el fuseseră-adunați,

La două sute de bărbați.

5Din fiii lui Șecania,

Acela cari ne însoțea

Era chemat Iahaziel,

Care, alăturea de el –

Atunci – avuse adunați,

Trei sute dintre ai lui frați.

6Din fiii lui Adin, venea

Acela care se numea

Ebed. El e acela care,

Pe Ionatan, părinte-l are

Și-avea în juru-i adunați –

Atuncea – cincizeci de bărbați.

7Din fiii lui Elam, venea

Acela care se numea

Isaia. El e-acela care,

Pe-Atalia, părinte-l are

Și-avea în juru-i adunați –

Atuncea – șaizeci de bărbați.

8A mai venit Zebadia,

Din fiii lui Șefatia;

Al său părinte-i Micael.

Oamenii cari erau cu el,

În mare număr se vădeau,

Căci ei optzeci de mii erau.

9Cel care, din Ioab, venea,

Era chemat Obadia.

Al său părinte-i Iehiel.

Bărbații care-au mers cu el –

Care erau gata să plece –

Sunt două sute optsprezece.

10Din oamenii lui Șelomit,

Acela care a venit

E fiu al lui Iosifia.

Alăturea de el avea

O sută șaizeci de bărbați,

Care erau dintre-ai lui frați.

11Veni și Zaharia, care,

Părinte, pe Bebai, îl are.

El, douăzeci și opt bărbați,

Avea în juru-i adunați.

12De la Azgad, e Iohanan,

Al cărui tată-i Hacatan.

Cu el avea o sută zece

Bărbați, fiind gata să plece.

13Iată-i pe cei care, de neam,

Sunt dintre-ai lui Adonicam:

Elifelet, cu Ieiel

Și cu Șemaia după el.

Erau și șaizeci de bărbați

Care de ei sunt adunați.

14Apoi, din fiii lui Bigvai,

Erau Zabud și cu Uiai.

În număr, șaptezeci erau

Bărbații care-i însoțeau.

15Am așezat tabăra mea,

Lângă un râu care curgea

Către Ahava. Ne-am oprit,

Acolo, și am poposit

Trei zile-n șir. Am căutat –

În tot poporul adunat –

Preoți, însă nu am găsit

Pe nimenea de neam Levit.

16Soli am trimis, ca să îi cer

Pe căpetenia Eliezer,

Iarib, Șemaia, Elnatan,

Pe Zaharia și Natan,

Pe Meșulam, pe Ariel

Și Elnatan. Apoi – la fel –

Pe Ioiarib l-am mai chemat,

Fiind de Elnatan urmat.

Acești doi oameni se vădeau

Precum că-nvățători erau.

17La Iod, cel care locuia –

Atuncea – la Casifia,

Pe acești oameni i-am trimis

Și prin ale lor guri i-am zis

Să îmi trimită slujitori –

Dintre ai săi locuitori –

Pe cari, la Casa Domnului,

Să-i așezăm în slujba Lui.

18Prin bunătatea cea pe care

Al nostru Dumnezeu o are,

Pe Serebia l-am primit

Cari om cu minte s-a vădit.

Fiul lui Mahli se vădea,

Lui Levi și de-asemenea

Era fiu al lui Israel.

Atuncea, au venit cu el –

În tabără – și alți bărbați:

De toți sunt optsprezece frați.

19Hașabia a mai venit,

Pe cari Isaia l-a-nsoțit.

Isaia e acela care,

Părinte, pe Merari-l are.

Cu el, ai săi frați se aflau,

Cari douăzeci se dovedeau.

20Din slujitorii cei pe care

Templul, în slujba sa, îi are,

Veniră mulți. În număr deci,

Sunt două sute douăzeci.

De către David – și cei cari

S-au dovedit a fi mai mari

Când el fusese la domnie –

Aleși au fost ei, ca să fie

În slujbă puși, la frații lor,

Din ramura Leviților.

În slujbă fost-au așezați,

Fiind pe nume-apoi chemați.

21Acolo unde-am poposit –

Lângă Ahava – am vestit

Un post ‘naintea Domnului,

Pentru smerire-n fața Lui,

Ca să-I putem cere apoi –

Pentru copii și pentru noi –

Alăturea ca să ne fie,

Când vom porni-n călătorie.

22Eu, de rușine, n-am putut,

O oaste ca să fi cerut

De la-mpărat, ca să ne fie

Drept pavăză-n călătorie,

Căci împăratului, chiar eu

I-am spus: „Mâna lui Dumnezeu

Îl ocrotește pe cel care

Îl caută fără-ncetare,

Însă mânia Lui lovește

În cel care Îl părăsește.

23De-aceea, noi am poposit

Și un post mare am vestit.

Pe Dumnezeu, noi L-am chemat,

Iar Domnul, ajutor, ne-a dat.

24Din rândul preoților, noi

Ales-am căpitani apoi.

În număr, ei se dovedeau

Că doisprezece inși erau.

În frunte, Șerebia-a stat,

Cari de Hașabia-i urmat,

Iar ceilalți zece se vădeau

Precum că ai lor frați erau.

25În fața lor, am cântărit

Argintul, aurul primit

Și-uneltele care s-au dat

În dar – de către împărat,

De sfetnici și de-aceia cari

Erau în slujba lui mai mari –

Casei lui Dumnezeu, pe care

El, la Ierusalim, o are.

26Apoi, în mâna lor am dat

Argintul. Eu l-am numărat

Și am găsit – talanții deci –

Că-s șase sute și cincizeci.

Uneltele-n argint lucrate,

De-asemeni, lor le-au fost lăsate.

Acestea, precum s-a văzut,

Talanți o sută au avut.

Apoi le-au fost încredințați

Talanți de aur. Numărați,

O sută ei s-au dovedit.

27Pahare, le-am mai dăruit,

Care din aur se vădeau

Și-n număr douăzeci erau.

Aste pahare – negreșit –

Darici o mie-au prețuit.

Le-am dăruit – de bună seamă –

Și două vase de aramă,

Care erau deosebite,

Căci erau frumos poleite.

Arama care-i poleită,

Ca aurul e prețuită.

28Apoi, am zis poporului:

„Voi toți sunteți ai Domnului,

Pentru că Lui – dragii mei frați –

Acum Îi sunteți închinați.

La vase să luați aminte,

Pentru că ele-s lucruri sfinte.

Argintul ce s-a numărat

Și aurul acesta-i dat

De bună voie, Domnului,

Spre slava și spre cinstea Lui.

29Cu ochi-n patru vreau să fiți –

Necontenit – și să păziți

Cele ce-n grijă v-au fost date,

Până când fi-vor așezate

În visterie, când sosim

La Casa din Ierusalim,

Cari este a lui Dumnezeu.

Când vom ajunge-acolo, eu

Voi cântări ceea ce are,

În a lui grijă, fiecare,

De față cu ai noști’ preoți,

Precum și cu Leviții toți,

‘Naintea tuturor cei cari,

Peste familii sunt mai mari.”

30Întreaga ceată de preoți –

Și-asemenea Leviții toți –

Argintul, grabnic, l-au luat,

Cu aurul ce le-a fost dat,

Cu toate vasele pe care

Casa lui Dumnezeu le are,

Asupra lor ca să vegheze,

Până aveau să le așeze

În noua Casă, terminată

Și la Ierusalim aflată.

31În luna-ntâia începea

A doisprezecea zi din ea,

Atuncea când am părăsit

Râul Ahava și-am pornit

Către Ierusalim. Mereu,

Cu noi fusese Dumnezeu.

De toți vrăjmașii ne-a păzit,

Iar relele ne-au ocolit,

Căci piedici n-am întâmpinat

Cât timp, pe drum, noi ne-am aflat.

32Sosirăm la Ierusalim

Și-am hotărât să ne-odihnim

Trei zile-ntâi și-abia apoi,

33Să cântărim ce-avem cu noi.

Căci toate câte le-am primit –

Aur, argint, dar negreșit

Și-acele vase – au fost date

Lui Meremot, spre-a fi păstrate;

Pe Urie, tată-l avea

Și preot el se dovedea.

Cu Meremot fusese dar,

Fiul lui Fineas – Eleazar –

Cu Iozabad – acela care,

Pe Iosua, părinte-l are –

Precum și cu Noadia

Cari, pe Binui, tată-l avea.

A patra zi, cu toți ne-am pus

Să cântărim ce am adus,

34Și fost-au cercetate toate,

La număr și la greutate.

Apoi, ceea ce s-a aflat

Fost-a-ntr-o carte însemnat.

35Fiii robiei, care – iară –

Ajuns-au a se-ntoarce-n țară,

Arderi de tot I-au dăruit

Lui Dumnezeu. Ei au jertfit

Atât berbeci, cât și viței

Și șaptezeci și șapte miei.

Vițeii care s-au jertfit,

La doisprezece s-au vădit,

Iar nouăzeci și șase deci,

Sun jertfe date din berbeci.

Și doisprezece țapi s-au dat,

Drept ispășire de păcat,

Ca jertfe care se socot

A fi drept ardere de tot.

36Apoi, ei au împărtășit

Tot ce-mpăratu-a poruncit

Atât cârmuitorilor,

Precum și dregătorilor

Cari dincoace de Râu au stat

Și care ajutor au dat –

Necontenit – poporului,

Precum și Casei Domnului.