1 Corinteni 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Curvarul din Corint

1„În toate părțile, se știe,

Cum că, la voi, este curvie.

Și încă o curvie care,

Nici la păgânele popoare,

Iată, că nu se pomenește.

Știu că la voi, unul trăiește

Chiar cu femeia cea pe care,

De soață, tatăl său o are.

2Cu toate-acestea, v-ați fălit,

În loc ca să vă fi mâhnit,

Iar pe cel care s-a purtat

Așa, afară, să-l fi dat!

3Voiesc să vă mai spun apoi,

Căci chiar dacă n-am fost la voi,

În trup, cu duhul m-am aflat

Alături, și l-am judecat –

Ca și cum eu aș fi văzut –

Pe-acela care a făcut

Fapta aceea, cum v-am spus.

4În Sfântul Nume-al lui Iisus

Fiind cu toții adunați –

Și voi și duhul meu, dragi frați,

Doar prin acea putere mare,

Pe cari, al nostru Domn o are –

5Am hotărât ca, de îndat’

Omul acel să fie dat,

Satanei, ca să îl muncească

Și carnea să i-o nimicească,

Pentru ca duhul – negreșit –

Să poată a-i fi mântuit,

În ziua când, din cer, de sus,

Va reveni Domnul Iisus.”

Hristos – Mielul nostru de Paște

6„Nu-i bine cum vă lăudați.

Sau nu știți voi – dragii mei frați –

Că dramul de-aluat, din oală,

Dospește-ntreaga plămădeală?

7Deci trebuie ca, măturat,

Să fie vechiul aluat,

Ca astfel – fără îndoială –

Să fiți o nouă plămădeală –

Așa precum v-ați arătat –

În care nu e aluat,

Căci al nost’ Paște, negreșit –

Hristosul deci – a fost jertfit.

8Acuma, trebuie să știm

Ca praznicul să-l prăznuim,

Nu cu acel vechi aluat,

Sau cu acel amestecat

Cu răutăți și viclenie,

Ci cu azimi de curăție

Și doar de adevăr, mereu –

Acesta este sfatul meu.”

Creștinii și curvarii

9„V-am scris dar, în scrisoarea mea,

Că legătură, nimenea

Să n-aibă cu aceia cari

Se dovedesc a fi curvari.

10Prin felu-n care i-ați ales,

Eu cred că nu m-ați înțeles.

N-am zis de-acei curvari, pe care,

În ea, lumea aceasta-i are;

N-am zis de cei ce dovedesc

Căci după bani se lăcomesc;

De-asemenea, nu m-am gândit

La hrăpăreți, când am vorbit;

Nu m-am gândit nici la cei care

Aduc, la idoli, închinare;

Nu m-am gândit, precum că voi

Nu veți mai fi cu ei apoi,

Căci dacă-ar fi să-i părăsiți,

Ar trebui ca să ieșiți,

Din astă lume, negreșit.

11Când vă scriam, eu m-am gândit

Să n-aveți legătură dar,

Cu oamenii care – măcar

Că își zic „frați” – se dovedesc

Că sunt curvari, sau lăcomesc

La bani, sau sunt închinători

La idoli, ori defăimători,

Sau hrăpăreți, ori pot să fie

Cuprinși de patimi de beție.

Cu oamenii acești, dragi frați,

Nu trebuie nici să mâncați.

12Într-adevăr, pe cei de-afară,

Îi judec eu? Și vă-ntreb iară:

Nu trebuie să-i judecați

Pe cei ce-s, între voi, aflați?

13Pe cei de-afară, Dumnezeu

Are să-i judece, mereu.

Voi dați afară, negreșit,

Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”