1Cei ce se-ncred în Dumnezeu
N-au să se clatine. Mereu,
Ei sunt asemeni muntelui
Cel mare al Sionului
Și întăriți ei au să fie,
De către Domnul, pe vecie.
2Precum sunt munții cei pe care
Ierusalimu-n jur îi are,
La fel și Domnul – bunăoară –
Pe-al Său popor îl înconjoară,
Căci lângă el are să fie,
De-acum și până-n veșnicie.
3Toiagul cel de cârmuire
Al răutății, peste fire,
Nu va rămâne ne-ncetat,
În moștenirea ce s-a dat
Celor cari sunt neprihăniți,
Ca să nu fie ispitiți,
Vreodată, de nelegiuirea
La care e supusă firea.
4Revarsă-Ți bunătatea mare,
O, Doamne, peste-aceia care
Sunt oameni buni și dovediți
Precum că sunt neprihăniți!
5Însă pe cei care sunt răi,
Mergând pe ocolite căi,
Să-i pedepsească Dumnezeu!
Să fie nimiciți, mereu!
Pacea, în Israel, să vie,
Să stăpânească pe vecie!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
