Zaharia 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Apoi, din nou când am privit,

Un sul de carte, am zărit,

Deasupra mea cum a zburat.

2Îngerul, iar, m-a întrebat:

„Ce vezi acuma, bunăoară?”

„Un sul de carte, care zboară” –

Răspuns-am eu. „Măsura lui –

Adică cea a sulului –

De zece coți e în lățime

Și douăzeci e în lungime.”

3El mi-a vorbit: „Sulul ce zboară

Este blestemul de pe țară,

Pentru că – după cum s-a zis

Și după cum, în el, e scris –

Cel care-i hoț pentru că fură,

Precum și cel care strâmb jură,

Vor fi zdrobiți de peste fire

Căci șterși sunt, cu desăvârșire.

4Iată ce-a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„Eu îl trimit le cel ce fură

Și la acel care strâmb jură

În al Meu Nume sfânt. Astfel,

În casă le va intra el

Și are să le-o nimicească

Cu tot ce o să se găsească

În ea, cu piatra ce-a zidit-o

Și lemnele ce-au căptușit-o.”

5Îngerul care mi-a vorbit,

Spre mine-n urmă a venit

Și m-a-ndemnat zicând: „Privește,

Și spune-mi dar, ce se zărește

Că iese din locul acel.”

6Eu am privit și-am zis astfel:

„Ce e, ceea ce se zărește?”

El îmi răspunse-atunci: „Privește,

Căci iese efa! Ea arată

Nelegiuirea adunată

În țara lor.” Eu m-am uitat

7Și un talant am observat,

Care din plumb era făcut.

Și o femeie am văzut,

Care în efă se găsea.

8Îngeru-a zis, privind la ea:

„Aceasta e nelegiuirea

Cari împânzit-a toată firea!”

În urmă, s-a apropiat

Și-un brânci, femeii, el i-a dat,

Încât aceasta, am văzut,

Cum că în efă a căzut.

După aceea a luat

Plumbul și-apoi l-a aruncat

Pe gura efei și astfel

Capac ajunse a fi el.

9Pe urmă, iarăși am privit

Și iată că am mai zărit

Două femei care zburau.

Cu vântul în aripi erau

Și-mi păreau aripile lor

Ca ale cocostârcilor,

Când efa fost-a ridicată

Și-ntre cer și pământ purtată.

10Atunci, spre înger am privit

Și să-l întreb am îndrăznit:

„Unde duc efa ‘ceea?” El

11A cuvântat în acest fel:

„În țara care e chemată

Șinear, va fi ea așezată.

Îi vor zidi o casă care

Îi va fi loc de așezare,”