Faptele apostolilor 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vindecarea ologului din naștere

1Era ceasul al nouălea,

Vreme la care începea

Lumea, la Templu, să se-adune,

La ceasul pentru rugăciune.

Dintre apostoli, doi urcau,

Spre Templu-atuncea. Ei erau

Ioan și Petru. Când sosiră,

2La Templu, un olog, găsiră,

La poarta care se numea,

„Frumoasă”. Acel om cerșea,

Căci zilnic, el era adus,

Acolo, pentru a fi pus

Să ceară, celor ce veneau,

Milă, în Templu, când intrau.

3Ioan și Petru, când au vrut

Să intre, omul le-a cerut,

Milă, și lor. Ei s-au oprit,

4Privindu-l țintă, și-au vorbit,

În ăst fel: „Uită-te la noi!”

5Cu-luare-aminte, la cei doi,

Omul privea și aștepta,

Sperând, ceva, a căpăta.

6„Aur și-argint, n-am”, Petru-a spus,

„Dar, în Numele lui Iisus

Din Nazaret, eu îți vorbesc:

Ridică-te, îți poruncesc!”

7De mâna dreaptă, l-a luat

Și, în picioare, l-a săltat.

Glezne și tălpi s-au întărit,

Iar omul s-a înzdrăvenit,

8Sărind, pe dată, în picioare,

Putând să umble, după care

Intră în Templu alergând

Și, Domnului, laudă dând.

9Întreg norodul l-a privit

Umblând, și toți l-au auzit,

Pe Domnul, cum L-a lăudat.

10Toată suflarea s-a mirat

Fiindcă toți l-au cunoscut

Pe-acela care a șezut

La poarta care se numea

„Frumoasă”, milă, de cerea.

11Pentru că omul i-a urmat

Pe Petru și Ioan, mirat,

Întreg norodul s-a grăbit

Spre-acel pridvor ce s-a numit

Drept „al lui Solomon” fiind,

La Petru și Ioan, privind.

Cuvântarea lui Petru către norod

12Văzând norodul adunat,

Petru, astfel, a cuvântat:

„De ce, bărbați Israeliți,

Mirați, la acest fapt, priviți?

Răspundeți dar, acuma, voi,

De ce priviți, țintă, la noi,

De parcă ceea ce-ați văzut,

Prin forța noastră, am făcut,

Când omu-acesta a umblat?

13Acela care a lucrat,

Nu-i altul decât Dumnezeu.

Al lui Avram a fost mereu,

Al lui Isac și Iacov. El

L-a proslăvit chiar pe Acel

Pe care voi, cu toți, L-ați dat –

Cum știți – în mâna lui Pilat.

Pe robul Său, deci pe Iisus,

L-a proslăvit, cum v-am mai spus,

Deși v-ați lepădat de El,

Cu toate că Pilat acel,

Să Îi dea drumul, a-ncercat.

14Voi, însă, toți v-ați lepădat

De Cel Sfânt și Neprihănit

Și, în al Său loc, ați dorit

Un ucigaș, ca să primiți.

15Vă spun, acuma, ca să știți,

Că L-ați ucis pe-al vieții Domn.

Dar Domnul, din al morții somn,

Degrabă, L-a-nviat apoi;

Iar ai Lui martori, suntem noi.

16Vă spun un lucru, și anume:

Credința doar, în al Lui Nume –

În sfântul Nume-al lui Iisus –

Este aceea ce l-a pus,

Pe omu-acesta, pe picioare.

Voi îl cunoașteți, fiecare:

Era olog, precum îl știți.

Acum e sănătos, priviți!

Credința-n El l-a întărit,

Credința l-a tămăduit.

17Eu sunt convins că n-ați știut,

Că tot ceea ce ați făcut,

Ați săvârșit din neștiință;

Precum tot fără cunoștință,

Mai marii voștri au muncit.

18Dar, Dumnezeu a împlinit,

Ceea ce, prin proroci, promise –

Mai înainte – când vestise

Cum că Hristos o să sosească

Și are ca să pătimească.

19Acum, vă pocăiți dar, voi!

Veniți la Dumnezeu apoi,

Ca să vă ierte-ntreaga vină

Și-n seamă, să nu vă mai țină

Păcatele, iar drept urmare,

Vremuri să dea, de-nviorare.

20Să vă trimită, mai apoi,

Pe Cel ce fost-a – pentru voi –

Mai dinainte, rânduit:

Deci pe Hristos, care, primit –

21De ceruri – trebuie să fie

Până atunci când va să vie

Acele vremi de așezare

A lucrurilor, despre care,

Din timpurile vechi, mereu,

Ne tot vorbește Dumnezeu,

Prin veacuri, prin acele voci,

Din gura sfinților proroci.

22Moise, către părinții noștri,

A zis: „Domnul, dintre ai voștri,

Ridică un proroc, ca mine.

Pe el dar – luați seama bine –

Să-l ascultați, în tot ce spune.

23Cel care nu se va supune

Și n-ascultă de glasul Lui,

Din mijlocul norodului,

Are să fie nimicit.”

24De-asemenea, ați auzit

Ce-a spus prorocul Samuel

Și toți ceilalți de după el.

Prin ceea ce au prorocit,

Aceste zile, le-au vestit.

25Iar voi sunteți copiii lor,

Sunteți fiii prorocilor

Și ai acestui legământ

Făcut de Dumnezeu Cel Sfânt

Când, lui Avram, El i-a vorbit:

„Iată că ți-am făgăduit

Că neamurile lumii, toate,

În tine-s binecuvântate.”

26Domnul, pe Robul Său, Iisus,

Trimisu-L-a – precum a spus –

Întâi la voi, ca să lucreze

Și să vă binecuvinteze;

Să vă întoarceți înapoi

De la fărădelegi apoi.”