2 Împărați 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ahaz, împăratul lui Iuda

1De șaisprezece ani ședea

Feciorul lui Ramalia –

Pecah – pe tron, când a venit

Și peste Iuda a domnit –

Ca împărat – Ahaz, cel care,

Părinte, pe Ioatam, îl are.

2Ani douăzeci, Ahaz avea,

Când împărat el ajungea,

Iar la Ierusalim, astfel –

Ani – șaisprezece a stat el.

Cât a domnit, el n-a făcut

Lucruri care să-I fi plăcut

Lui Dumnezeu – precum făcea

David, pe vremea când trăia –

3Ci tot mereu, el a călcat

Calea pe care au umblat

Cei care-au fost ‘naintea lui

În țara Israelului.

El s-a purtat atât de rău,

Încât chiar și pe fiul său,

Prin foc – în urmă – l-a trecut

Așa precum au mai făcut

Popoarele ce-au fost aflate

În țară și-apoi alungate

De către Dumnezeu, când El

Țara a dat, lui Israel.

4Ahaz, necontenit, s-a dus

Pe înălțimi unde-a adus

Jertfe și-a ars tămâie. El

A procedat, în acest fel,

Pe dealurile dimprejur

Și sub copacii verzi, din jur.

5Atunci Rețin, cari așezat

Era-n Siria împărat,

Și cu Pecah – cu cel pe care,

Ramalia, drept fiu, îl are

Și-n Israel a stăpânit –

Peste Ahaz au năvălit.

Către Ierusalim plecară

Și-acolo îl înconjurară

Pe-Ahaz, voind să-l nimicească,

Dar n-au putut să-l biruiască.

6Rețin, Elatul, l-a luat

Și-astfel, din nou l-a așezat

Sub stăpânirea Siriei.

Apoi, de-acolo, pe Evrei –

Îndată – el i-a izgonit,

Iar Sirienii au venit

Și în ținut s-au așezat,

Iar astăzi ei sunt în Elat.

7Ahaz, solie, a trimis

La Tiglat-Pileser și-a zis:

„Află acum, că robul tău

E apăsat de-un mare rău.

Vino și scapă-mă de-ndat’,

Din mâna celui ce-mpărat

E-n Siria și de acel

Cari stăpânește-n Israel!

Căci amândoi s-au însoțit

Și peste mine-au năvălit.”

Tiglat-Pileser stăpânea

Atunci, peste Asiria.

8Ahaz, argintul, l-a luat –

Și aurul – ce s-a aflat

În casa împăratului,

Precum și-n Casa Domnului,

Și l-a trimis la cel pe care

Asiria în frunte-l are.

9Asirianul a pornit,

Cu oastea lui, și-a cucerit

Damascul. Robi, au fost luați

Locuitorii, și mutați

În Chir. Apoi s-a pogorât

Și pe Rețin l-a omorât.

10Ahaz – în urmă – s-a grăbit

Către Damasc. A fost primit

Chiar de Tiglat-Pileser, care

Era-n Asiria mai mare.

Ahaz, atunci, a mai văzut

Și un altar ce i-a plăcut.

De-ndat’, înfățișarea lui –

Acel chip al altarului –

Trimisă-a fost la cel pe care,

Drept preot, țara sa îl are.

Mare preot era aflat

Cel cari, Urie, s-a chemat.

11Preotul Urie-a văzut,

Chipul acela, și-a făcut

Un alt altar, asemenea,

Precum Ahaz îi poruncea.

Ahaz, încă, nu s-a-nturnat

De la Damasc, când terminat

A fost altarul poruncit,

Așa precum și l-a dorit.

12Din Siria, când înapoi

Ahaz a revenit apoi,

Grabnic, să-l vadă a dorit

Și pe altar el s-a suit.

13Arderi de tot, apoi, a dat,

Iar la sfârșit a mai turnat

Peste altar, și o măsură

Din jertfa pentru băutură.

Cu sângele ce s-a jertfit,

Altarul a mai fost stropit.

Sângele-acel fost-a luat

Din jertfele care s-au dat

Și care au avut menire

De jertfe pentru mulțumire.

14A-ndepărtat, de bună seamă,

Altaru-acela de aramă –

Cari fosta-n fața Domnului –

Și-a așezat în locul lui,

Noul altar, făcut de el.

Vechiul altar a fost, astfel,

Într-un alt loc, apoi, mutat,

La miazănoapte așezat.

15Ahaz, la Urie, s-a dus –

La preot – și așa i-a spus:

„De-acuma, doar pe-acest altar,

Ars o să fie orice dar.

Jertfa din zori s-o arzi pe el,

Și cea de seară, tot la fel.

Jertfele date de-mpărat,

Precum și cele ce le-a dat

Popor, tot pe-acest altar,

Arse vor fi. Orișice dar,

Ce se vădește o măsură

Din jertfa pentru băutură,

Ai să îl verși peste altar.

Sângele jertfelor de dar,

Pe care o să le primești,

Pe-altar trebuie să-l stropești.

Nu vreau să se mai țină seamă

De-altaru-acela de aramă,

Căci nu-mi mai pasă-acum, defel,

De ce se va-ntâmpla cu el.”

16Preotul Urie-a făcut

Așa precum i s-a cerut.

17Ahaz, apoi, a sfărâmat

Tăbliile ce s-au aflat,

La temelie. Le-a dat jos,

Și-astfel, lighenele le-a scos,

Din locu-n care s-au aflat.

De-asemenea, jos, a mai dat

Și marea ce era turnată,

Pe boi de-aramă așezată.

Din al său ordin, a fost dusă

Și pe podea de piatră, pusă.

18De dragul celui cari aflat

Era-n Airia-mpărat,

S-a dus la Casa Domnului

Și a schimbat pridvorul Lui

Ce-a fost zidit pentru Sabat.

De-asemenea, a mai schimbat

Partea de dinafară, care

E-a împăratului intrare.

19Dar toate câte le-a făcut

Ahaz, oare nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care în Iuda au domnit?

20Ahaz, apoi, a adormit

Fiind și el adăugat

Neamului său și îngropat

Chiar în cetatea cea pe care,

David, în stăpânire-o are.

Apoi, al său fiu – Ezechia –

Ajuns-a de luă domnia.