1 Samuel 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ionatan și David

1David, cu Saul, a vorbit,

Iar Ionatan l-a auzit.

S-a dus la ei și l-a văzut

Și-apoi, pe David, l-a plăcut.

Cu sufletul, s-a alipit

De David și l-a îndrăgit.

2Saul nu l-a lăsat apoi –

Pe David – de-a pleca-napoi,

La tatăl său, și-n acest fel,

David rămase-atunci, la el.

3De Ionatan, era iubit,

Și-acesta-n urmă a venit,

Să facă legământ, cu el.

4I-a dăruit, în acest fel,

Mantaua care o avea,

Hainele lui și sabia.

Arcul, i l-a mai dăruit,

De cingătoare însoțit.

5David, oriunde se ducea –

Trimis de Saul – izbândea.

Saul l-a așezat apoi,

Peste-ai săi oameni de război.

Întreg poporul îl iubea.

Era iubit, de-asemenea,

Chiar și de cei ce s-au aflat,

Drept slujitori, la împărat.

Cântarea de biruință a femeilor

6Când David s-a întors apoi,

Cu ai săi oameni de război –

Atuncea când i-a biruit

Pe Filistenii ce-au fugit –

Femeile l-au așteptat.

De prin cetăți, s-au adunat

Și-n fața împăratului –

Precum și a oștirii lui –

Ele-au jucat, cu bucurie

Și-au chiuit cu veselie,

În sunetul timpanelor

Precum și-al alăutelor.

7Femeile care cântau,

Unele altora-și ziceau:

„Sunt mii vrăjmașii – am văzut –

Pe care Saul i-a bătut. –

Dar David, zeci de mii, a prins,

Pe care-n urmă i-a învins.”

8Saul, de cum le-a auzit,

S-a mâniat și-a glăsuit:

„Lui David, zeci de mii, i-au dat,

Iar mie-n urmă mi-au lăsat

Câteva mii! Cum se vădește,

Împărăția-i mai lipsește!”

9De-atunci, pe David – negreșit –

Cu ochi răi, Saul l-a privit.

10Domnul, peste-mpăratul Său,

Trimise iar, duhul cel rău.

În zori, duhul l-a apucat,

Iar Saul s-a înfuriat.

David, atunci, grabnic s-a dus,

Iar după ce harfa-a adus,

Să cânte-ndată, a-nceput,

Căci el să-l liniștească-a vrut.

Saul, o suliță, avea

În mână și o cumpănea.

11Deodată, el a ridicat-o

Și către David a-ndreptat-o,

Zicându-și: „Am să îl ucid

Și am să-l pironesc de zid,

Pe David.” Dar el s-a ferit,

Iar Saul nu l-a nimerit.

De două ori a încercat,

Însă mereu, el a scăpat.

12Saul, de David, s-a temut –

Necontenit – căci a văzut

Precum că Domnul Dumnezeu

Îl însoțește, tot mereu,

Căci Domnul, de-al Său împărat,

De mult timp, S-a îndepărtat.

13În urmă, Saul a găsit

Că lucrul cel mai potrivit

Prin care să-l îndepărteze

Pe David, este să-l așeze

Drept căpitan și-astfel să fie

Mai mare pus, peste o mie,

Din oamenii ce i-a avut.

David, atunci, a fost făcut

Drept căpetenie-n popor,

Fiind pe placul tuturor.

14În tot ceea ce a făcut

David, izbândă, a avut,

Pentru că Domnul Dumnezeu

Alăturea-i era, mereu.

15Saul, văzând că izbutea

În tot ceea ce el făcea,

Teamă avea, mereu, de el.

16Însă întregul Israel,

Precum și cei care erau

Din Iuda, mult îl îndrăgeau,

Căci el era în fruntea lor

Și conducea al lor popor.

David, ginerele împăratului

17Saul, pe David, l-a chemat

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Iată, pe fiica mea cea mare –

Cea cari Merab, drept nume, are –

Am hotărât să ți-o dau ție

De-acuma, spre a-ți fi soție.

Un lucru vreau să împlinești:

Cu vitejie să-mi slujești,

Purtând războaiele pe care,

Al nostru Dumnezeu le are.”

În acest fel, Saul vorbea,

Pentru că-n sinea lui gândea:

„Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune.

Las Filistenii a-l răpune.”

18David a zis: „Cine sunt eu

Și cine este tatăl meu

În Israel, de-a fi luat

Ginere-acum, de împărat?”

19Merab, când vremea i-a venit

De a se fi căsătorit,

S-a întâmplat ca, de soție,

Unui alt om, dată, să-i fie.

Numele său e Adriel

Și din Mehola este el.

20Saul, o fată, mai avea.

Mical, aceasta se numea,

Iar ea, pe David, l-a iubit.

Atuncea când a auzit

Saul, ăst fapt, s-a bucurat

21Și-apoi în sine-a cugetat:

„Am să-i dau fata, de soție,

Căci ea, o cursă, vreau să-i fie,

Și-apoi la Filisteni – drept pradă –

David urmează ca să cadă.”

Saul, lui David, i-a vorbit

A doua oară: „Negreșit,

Astăzi, la mine ai să vii,

Căci ginere voiesc să-mi fii!”

22Pe-i săi slujbași, el i-a chemat

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Pe David, vreau să îl găsiți

Și-apoi, în taină să-i vorbiți:

„Iată, al nostru împărat,

Bunăvoință-a arătat

Față de tine. Negreșit,

De-ale lui slugi, tu ești iubit.

Pe plac fă-i împăratului,

Și fii dar, ginerele lui.”

23În taină, slugile s-au dus,

La David, iar apoi i-au spus

Acestea, la ureche doar.

David le zise: „Credeți dar,

Că-i simplu de-a fi însurat

Cu fiica unui împărat?

Eu sunt sărac. Nu am palate

Și sunt de mică-nsemnătate.”

24La Saul, slugile s-au dus,

În grabă, iar apoi i-au spus

Ceea ce David a vorbit.

25Saul, atunci, a glăsuit:

„Mergeți la David înapoi,

Și astfel să îi spuneți voi:

„Iată-mpăratul nu îți cere

Să-i dai nici zestre, nici avere,

Ci doar un lucru, de-ai putea:

O sută de prepuțuri vrea –

Din ale Filistenilor.

Atunci, pentru tot răul lor,

El o să fie răzbunat.”

Așa vorbea, căci a-ncercat,

Ca Filistenilor să-i cadă

David, în felu-acesta, pradă.

26La David, slugile s-au dus,

În grabă, iar apoi i-au spus

Ceea ce Saul a vorbit.

David, atunci, s-a învoit

Cu ceea ce i s-a cerut

Și-n felu-acesta a putut

Să fie ginerele lui –

Adică-al împăratului.

‘Nainte de-a fi împlinită

Vremea ce fost-a sorocită,

27David s-a dus – cum a promis –

Și două sute a ucis,

Din rândul Filistenilor,

Tăind prepuțurile lor,

Pe care-n urmă le-a luat,

Ca să le ducă la-mpărat.

Saul – așa cum a vorbit –

Pe fiica sa, i-a dăruit.

Mical ajunse ca să fie,

Dată lui David, de soție.

28Saul văzuse și-a-nțeles

Precum că David e ales

De către Domnul Dumnezeu

Care îl însoțea, mereu.

Mical, pe David, îl iubea,

29În timp ce Saul se temea

De el și astfel – negreșit –

Neîncetat, l-a dușmănit.

30Când domnitorii cei pa care

Neamul de Filisteni îi are

Ieșeau în fruntea oștilor,

David mergea-mpotriva lor

Și-ntotdeauna izbutea

Mai mari izbânzi de a avea,

Decât ale-mpăratului

Precum și ale oștii lui.

David, astfel, a reușit

S-ajungă-a fi foarte vestit.