Geneza 6 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Stricăciunea oamenilor

1Când oamenii s-au înmulțit,

Crescând în număr, negreșit

Că multe fete au avut.

2Ai Domnului fii au văzut

Că fetele oamenilor

Frumoase sunt. În gândul lor,

S-au hotărât și au plecat

Și de neveste au luat,

Pe cele care le-au plăcut.

3Când însă, Domnul i-a văzut,

A zis: „Zadarnic! Duhul Meu

Nu va rămâne-n om mereu,

Totuși, până-l întorc „acasă” –,

Iar pân’ am să-l întorc „acasă” –

Adică să-l culc în mormânt,

Căci e luat din ăst pământ –

Iată că viața i-o scurtez

Și un hotar am să-i așez,

La ani, să nu trăiască-n veci.

Îi las o sută douăzeci!”

4În acea vreme, se aflau,

Pe lume, uriași. Erau…

Câți – nu ne spune Biblia – dar

Un lucru se desprinde clar:

Erau; și s-au perpetuat

Și după ce și-au fost luat,

Ai Domnului fii, de neveste,

Din pământence, iar aceste,

Cu mulți copii, i-au dăruit.

Din uriași, s-au zămislit

Vitejii ce-au făcut din nume,

În vremurile vechi, renume.

5Domnul văzu că „lucrul” Său

E înclinat numai spre rău;

Că răutatea omului

E mare, iar inima lui

6Nu-i înspre Ziditorul său.

Atuncea, Lui i-a părut rău

Că l-a făcut pe om. Mâhnit,

În al Său cuget, a rostit:

7„De pe pământ, am să îl șterg,

Pe acest om și am să merg

Până la capăt: acum vreau,

Din lume, tot ce-am pus, să iau!

Iau vite, păsări, târâtoare –

Tot ce-am făcut – căci rău îmi pare,

De toate câte le-am zidit.”

Atunci, pe Noe, l-a zărit.

Noe

8Domnul, de Noe, S-a-ndurat

Și milă, El i-a arătat.

9Noe a fost neprihănit –

Fără de pată – și-a trăit,

Umblând pe calea Domnului,

Făr’ a ieși din voia Lui.

10Urmașii, care i-a adus:

Sem, Ham, Iafet sunt – cum s-a spus.

11Pământul, tot, era stricat,

De silnicie întinat.

12Domnul, spre el, când a privit,

Nici o făptură n-a găsit,

Să fie fără de păcat.

13Însă atunci când S-a uitat

La Noe, și când l-a găsit

Că e așa cum și-a dorit,

Domnul a zis: „În fața Mea,

Nici o făptură n-o să stea.

Pe toate, astăzi, le-am urât!

Sfârșitul lor e hotărât,

Căci au pătat pământul tot

Și-astfel, să le distrug, socot.

14Cu tine este altceva –

Pe tine doar, te voi salva.

Fă-ți o corabie, din lemn,

Așa precum am să te-ndemn!

S-o faci din lemn de chiparos,

S-o tencuiești apoi, frumos,

Cu smoală și pe dinafară,

Și interiorul să-l dai, iară,

Cu smoală. După ce-o smolești,

În cămăruțe s-o-mpărțești.

15Să faci așa cum Eu îți spun,

De vrei să iasă lucru bun.

Lungimea, treisute de coți;

Urmează-apoi ca să socoți

Cincizeci de coți pentru lățime

Și alți treizeci în înălțime.

16Să pui și o fereastră, sus,

Lată de-un cot; apoi, de pus,

Ai ușa, într-o latură.

Pe urmă, bine măsură,

Căci încăperi vreau să durezi

Și pe trei rânduri să le-așezi.

Un rând va trebui jos pus –

Unul la mijloc și-altul sus.

17Căci iată, Eu am să lovesc

Pământul, și-am să nimicesc

Orice făptură, pe-a lui față,

În cari suflare-am pus, de viață.

Potop de ape-atunci veni-va

Și-orice făptură-astfel, pieri-va!

18Cu tine, fac un legământ:

N-am să te șterg de pe pământ.

Tu, fiii tăi, a ta soție,

Nurorile, o să îți vie,

Și-n arcă o să vă urcați.

19Cu voi, atunci, o să luați –

Dintre făpturi, din orice soi –

Câte-o pereche: doi și doi.

Să iei o parte bărbătească

Și încă una femeiască.

Deci, Noe! Tu o să le ții,

Căci vreau ca să rămână vii!

20Din păsări, vite, târâtoare,

Din tot ce e aflat sub soare,

Perechi, la tine-au să sosească

Și-n acest fel, au să trăiască.

21Din tot ceea ce se mănâncă,

Cu tine o să-ți iei, fiindcă

Va trebui să vă hrăniți,

Pe timpul cât călătoriți.”

22Noe, pe toate, le-a făcut,

Așa cum Domnul a cerut.