Proverbe 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ispita preacurviei și urmările ei

1Tu să păstrezi vorbele mele

2Și ține-mi sfatul, căci prin ele,

Trăi-vei dacă le-mplinești

La fel cum ochii ți-i păzești.

3De degete legate-ți fie.

Pe tabla inimii le scrie!

4Înțelepciunii să-i vorbești

Spunându-i: „Soră, tu îmi ești”.

Prietenă, priceperea

5Să-ți fie. De străina rea,

Cu vorbe ademenitoare,

Te va feri și tot ea are

Să te păzească de acea

Care-i e soață altuia.

6Stam la fereastra casei mele

Și mă uitam printre zăbrele.

7Între cei tineri am zărit

Pe unul ce s-a dovedit

Lipsit de minte. El mergea

8Pe-o uliță, unde-și avea –

La colțu-i – casă, o străină.

El a cotit-o prin grădină,

Spre casa acelei femei,

Grăbindu-se spre ușa ei.

9Era-n amurg. Se însera

Și neagra noapte cobora

Întunecată și smolită.

10Din beznă a țâșnit, grăbită,

Și către el a alergat

Femeia. S-a înfățișat

‘Naintea lui, doar miere toată.

În văl de curvă-nfășurată,

Venise. În piept ascundea

O inimă care avea

11Doar viclenii. Bună de gură –

Nu-i era alta pe măsură –

Fără astâmpăr se vădea

Și-acasă nu putea să stea:

12Ba-n uliță, ba la piață

Era văzută a ei față.

Mereu, la colțuri a pândit.

13Pe tânăr, când l-a întâlnit,

Cu dragoste l-a-mbrățișat,

Cu patimă l-a sărutat

Spunându-i cu nerușinare:

14„C-o jertfă, eu eram datoare –

De mulțumire. În sfârșit,

Ce am promis, am săvârșit.

15De-aceea, eu te-am căutat

Și-acuma, iată, te-am aflat.

16Patul mi l-am împodobit,

Cu pânză din Egipt. Stropit

17Mi-e așternutul. Te-nfioară

Cu-aroma lui de scorțișoară,

Smirnă și-aloe – te îmbată!

18Vin-o! De dragoste curată,

Până în zori, să ne-mbătăm

Și noi și să ne bucurăm

De desfătare dezmierdați!

N-ai teamă, căci nu ai să pați

19Nimic. Bărbatul mi-e plecat

20Cu lucrul său, și a luat

Sacul cu bani. Are să vină

Când va fi iarăși lună plină.”

21Ea, tot vorbindu-i, l-a momit,

22Iar tânărul s-a pomenit

Pășind pe urmă-i făr’ să știe –

Ca boul la măcelărie,

Când dus e, precum cerbul care,

Spre cursa de pe-a lui cărare,

Aleargă gol de-orice simțire,

23Ca pasărea care-n neștire

Dă buzna-n laț căci ea nu știe

Că viața dată o să-i fie

Săgeții ce o va ajunge

Și-al ei ficat îl va străpunge.

24Și-acum fiilor, ascultați:

La mine-aminte să luați!

25A voastre inimi le păziți,

Ca nu cumva să vă treziți

Robi unei astfel de femei.

Nu rătăciți pe calea ei,

26Căci i-a făcut pe mulți să cadă.

Văzutu-s-au – și-au să se vadă,

Încă – mulți care vor cădea

Jertfă, pricină fiind ea.

Pe foarte mulți, ea i-a ucis.

27Casa-i e drumul spre abis

Care coboară la cei morți

Trecând printre-ale morții porți.