Ioan 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prinderea lui Iisus

1Iisus sfârșit-a de vorbit;

Peste-un pârâu – Chedron numit –

Cu ucenicii, a trecut.

Ei, o grădină, au văzut,

Acolo, și-au intrat în ea.

2Dar vânzătorul cunoștea

Grădina, pentru că Iisus,

De multe ori, pe-ai Săi i-a dus,

În locu-acel, când le-a vorbit.

3Iuda, de oaste însoțit

Și de aprozi trimiși de cei

Mai mari preoți și Farisei –

Purtând cu sine, fiecare,

Făclii, arme și felinare –

Pornit-au, grabnic, ca să vină,

Să-L poată prinde, în grădină,

De-ndată, pe Domnul Iisus.

4Dar El, știind totul, a spus,

Ieșindu-le-n întâmpinare:

„Pe cine căutați voi, oare?”

5Ei ziseră: „Pe-Acel Iisus,

Din Nazaret”, iar El le-a spus:

„Iată-Mă! Eu sunt!” Iuda sta,

Încremenit și asculta.

6Când a rostit Iisus, „Eu sânt!”,

Cu toți, cu fața la pământ,

Căzură, după ce s-au tras,

Mai înapoi, cu câte-un pas.

7Iisus, din nou, i-a întrebat:

„Pe cine oare-ați căutat?”

Ei ziseră iar: „Pe Iisus,

8Din Nazaret.” „Dar v-am mai spus

Că Eu sunt!” – le răspunse El.

„Deci, dacă pe Iisus, Acel

Din Nazaret, Îl căutați,

Iată că L-ați găsit. Lăsați,

Însă, pe toți aceia care

Cu Mine sunt, ca fiecare,

9Să plece.” Astfel a vorbit,

Ca vorbele ce le-a rostit,

Să se-mplinească: „N-am pierdut,

Pe cei ce-n grijă i-am avut,

Pe care, chiar Tu Mi i-ai dat.”

10Atuncea, Petru a-ncercat

Să-L apere, de acea gloată,

Care se strânse-mprejur, roată.

Avea o sabie, la el;

A scos-o și-a lovit pe cel

Cari, mai aproape, s-a găsit.

Omul acela s-a vădit

Că-i rob al marelui preot.

Petru i-a retezat, de tot,

Urechea dreaptă, robului –

Malhu era numele lui.

11Iisus i-a zis lui Petru-apoi:

„Îți pune sabia-napoi,

În teacă! Ori crezi că nu vreau,

Acest pahar, ca să îl beau,

Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu?

Dar pentru el, venit-am Eu!”

Iisus înaintea lui Ana și Caiafa

12Ostașii, căpitanul lor

Și-aprozi mulți – ai Iudeilor –

Au pus dar, mâna, pe Iisus,

Și L-au legat. Apoi, L-au dus –

13Întâi – la Ana, la cel care,

Socru, al preotului mare,

Era. Caiafa s-a numit

Cel ce fusese hărăzit

Mare preot, în anu-acel.

14Iudeii, sfătuiți de el

Fuseseră – căci el a spus,

Când a vorbit, despre Iisus:

„Mai de folos e, bunăoară,

Pentru norod, un om să moară.”

15Petru, după Iisus, mergea;

Alt ucenic, de-asemenea,

Pășea, în urma lui Iisus.

Acesta, după El, s-a dus,

Până la curtea celui care

Era, atunci, preotul mare.

De preot, fiind el știut,

Să intre-n curte, a putut.

16Petru, însă, rămase-afară;

Dar celălalt a ieșit iară,

Cu portărița, a vorbit,

Și-astfel, și Petru-a fost primit,

17În curte. Chiar când a intrat,

De portăriță, fu-ntrebat:

„Ia stai puțin, ceva, să-ți zic!

Nu ești și tu, un ucenic,

Aflat în ceata lui Iisus?”

„Nu, nu! Eu nu sunt!”– Petru-a spus.

18Robii și-aprozii au aprins

Un foc, căci frigul, i-a cuprins.

În jurul focului, stăteau

Cu toții și se încălzeau.

Petru, tăcut, merse și el,

Spre-a se-ncălzi, la focu-acel.

19Marele preot a voit,

De la Iisus, ca – lămurit –

Să afle, cine L-a urmat

Și ce învățături a dat,

Discipolilor Săi. Iisus

20L-a privit țintă-n ochi și-a spus:

„Pe față, lumii, i-am vorbit!

Așadar, am împărtășit,

Învățătura Mea, mereu,

În sinagogi și-n Templu. Eu

Am cuvântat îndeajuns

Și nu am zis nimic ascuns.

Întotdeauna, Eu eram

Printre Iudei și le vorbeam.

21Însă, de ce Mă-ntrebi, pe Mine?

Eu zic, ca să-i întrebi – mai bine –

Pe cei care M-au auzit,

Despre tot ceea ce-am vorbit!

Ei sunt aici! Ei M-au adus

Și – foarte bine – știu, ce-am spus!”

22Atuncea, un aprod zelos,

S-a ridicat, iute, de jos,

Și, peste față, L-a lovit,

Cu palma și-apoi I-a vorbit,

Strigând înfuriat, de tot:

„Cum poți, ca marelui preot,

Să îi răspunzi, în acest fel?!”

23Iisus Se-ntoarse către el

Spunând: „Dacă rău am vorbit,

Arată-Mi unde am greșit!

Dar dacă Eu vorbit-am bine,

De ce dai tu, acum, în Mine?!”

24Ana gândit-a că Iisus

Trebuie, la Caiafa, dus,

Și L-a trimis, la el, legat.

25Simon – zis Petru – a mai stat,

Pe lângă foc, când, cineva –

Văzându-l – bănui ceva

Și-l întrebă: „Ia stai un pic!

Nu ești și tu un ucenic,

Din ceata omului Acel?!”

„Nu sunt! Nicicând, n-am fost cu El!”,

Răspunse Petru-nspăimântat,

Celui care l-a întrebat.

26Un rob, al preotului mare –

Rudă cu acel rob pe care,

Petru, cu sabia-l lovise –

Se-apropie de el, și-i zise:

„Îmi pare că te cunosc, bine!

Nu te-am văzut, oare, pe tine,

Azi, în grădină? Nu ești oare,

Tu, ucenicu-acela care,

Urechea, unui rob aflat,

Atunci, acolo, ai tăiat?

Hai, spune! De ce nu vorbești?

Spune că ucenic Îi ești!”

27Petru, din nou, s-a lepădat,

Și-atunci, cocoșul a cântat.

Iisus înaintea lui Pilat

28La judecată-apoi, Iisus,

De la Caiafa, a fost dus.

Se luminase-a lumii față,

Căci se făcuse dimineață.

În sala pentru judecat,

Nici un Iudeu nu a intrat,

Căci Paștele se-apropiau

Și, să se spurce, nu voiau.

29Pilat, afară, a ieșit

Și-a zis: „Ce pâră, i-ați găsit,

Acestui om?” „Multe, sunt ele!

30De n-ar fi făcător de rele,

Crezi că la tine-am fi ajuns,

Cu El, acum?” – ei i-au răspuns.

31Pilat le-a zis: „Atunci, luați-L

Și-n Legea voastră, judecați-L!”

„Pe nimenea, noi nu putem,

Să omorâm! Opriți suntem,

De Legea noastră!” – ei au spus.

32Astfel, ceea ce-a zis Iisus,

Când despre moartea Sa vorbise,

Prin spusa lor, se împlinise.

33Pilat se-ntoarse, de îndată,

În sala pentru judecată,

Unde, Iisus a fost chemat.

Apoi, pe Domnul, L-a-ntrebat,

Privind la El, pătrunzător:

„Ești Rege, al Iudeilor?”

34„Spui lucru-acesta, de la Tine,

Sau ți-au spus alții, despre Mine!”–

35Zise Iisus. „Dar, ce sunt Eu?

Îți pare că aș fi Iudeu?

Doar neamul Tău” – zise Pilat –

„În a mea mână, Te-a lăsat!

Mai bine-mi spui, de la-nceput,

Cu vorbă bună, ce-ai făcut.”

36„Nu e a Mea Împărăție,

Din lume. De-ar fi fost să fie,

Atuncea, slujitorii Mei,

În mâinile ăstor Iudei,

Pe Mine, nu M-ar fi lăsat” –

Zise Iisus – „ci-ar fi luptat.

Însă, a Mea Împărăție,

Nu e de-aici.” „Dar, spune-mi, mie,

Ca să-nțeleg” – zise Pilat –

37„Tu ești, însă, un Împărat.

Așa e?” „Da” – a zis Iisus –

„Sunt Împărat, precum ți-am spus.

Eu, pentru-aceasta, sunt născut,

Și am făcut tot ce-am făcut.

De când, în lume, am venit,

Despre-adevăr doar, am vorbit.

Cine-i din adevăr, mereu,

Va asculta, de glasul Meu.”

Iisus și Baraba

38Pilat mai puse o-ntrebare:

„Ce este adevărul, oare?”

Apoi, Pilat, iar a ieșit

Și, cu Iudeii, a vorbit:

„Eu, nici o vină, nu-I găsesc.

39Dar, dacă vreți, vă slobozesc,

De Paște – cum obișnuiți –

Pe cineva, precum doriți.

Pe al „Iudeii Împărat”,

Să-L slobozesc?” Toți au strigat:

40„Nu! Nu! Noi nu-L vrem pe Iisus!

Baraba trebuie-a fi pus,

Acum, în libertate!” Dar,

Baraba era un tâlhar.