Psalmii 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David este acela careA pregătit astă cântare

1Păzește-mă Doamne, căci eu

În Tine mă încred, mereu.

2Eu îi zic Domnului: „Tu ești

Acela ce mă fericești!”

3Sfinții din țară – ne-ndoios –

Și omul cel evlavios,

Plăcere-s sufletului meu.

4Cresc idolii – sporesc mereu –

Iar oamenii, neîncetat,

La domni străini au alergat.

Dar eu nicicând n-am să mă duc,

Jertfele lor, să le aduc;

De sânge-s jertfele acele.

Eu nu pun pe buzele mele,

5Numele lor, căci Dumnezeu

E partea și paharul meu.

Doamne, ești moștenirea mea

Și sorțiul care-l voi avea.

6O moștenire minunată –

Prin sorți – îmi este mie dată,

Și-n acest fel, mândră moșie

Ajuns-a a-mi fi parte, mie.

7Îl binecuvântez mereu,

Pe al meu Domn, pe Dumnezeu,

Cari ne-ncetat mă sfătuiește;

Chiar și când noaptea mă-nvelește,

Îndemnuri, Domnul îmi așează

În inimă și mă veghează.

8În fața ochilor, mereu,

Îl am pe Domnul Dumnezeu.

Când El la dreapta mea a stat,

Nicicând eu nu m-am clătinat.

9Inima mea are să fie

Plină, mereu, de bucurie,

Iar sufletu-mi se veselește

Și trupul meu se odihnește

În liniște, neîncetat,

10Căci știu că nu va fi lăsat

Sufletul meu, făr’ ajutor,

În locuința morților;

Iar Domnul n-o să-ngăduiască,

În nici un fel, să putrezească

Cel care-I este prea iubit.

11Ai să-mi dezvălui – negreșit –

Mereu, care-i a vieții cale.

Știu că-naintea feței Tale

Se află bucurii nespuse,

Iar desfătările ce-s puse

La dreapta Ta, pe veșnicie

Făcute-au fost ele să ție.