Matei 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pilda celor zece fecioare

1„A cerului Împărăție,

Iată că poate ca să fie

Asemeni cu zece fecioare,

Cari candele au fiecare.

Când a fost timpul potrivit,

Cu candele au ieșit,

Toate, în calea mirelui –

Deci, în întâmpinarea lui.

2Din ele – cinci – nechibzuite

Au fost. Astfel, foarte zorite,

3Când candelele și-au luat,

De untdelemn, ele-au uitat.

4Cele-nțelepte, când plecară

Cu candelele, își luară

Rezerve de ulei, cu ele.

5Mirele-ntârzia, iar ele,

Într-un târziu, au adormit.

6În miez de noapte-au auzit

Un glas puternic ce-a strigat:

„Mirele s-a apropiat!

Ieșiți-i în întâmpinare!”

7Ele, atunci, care de care,

Cu candelele, au vrut, toate,

Să fugă. Dar, că nu se poate,

Fecioarele nechibzuite

Au constatat, căci pe sfârșite

Era în, candelele lor,

8Uleiul. Înțeleptelor,

Ele le-au spus: „Noi căutăm,

Puțin ulei, să căpătăm.

De-aceea, dați-ne și nouă

Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,

9Răspunseră cele rugate,

„Fără ulei, rămânem toate,

Căci n-o să mai avem nici noi,

Dar nu-i destul nici pentru voi.

Deci, nu vă dăm, ci să-ncercați

Să mergeți să vă cumpărați!”

10După ulei, ele-au pornit,

Dar mirele a și sosit,

Iar cele cari l-au așteptat,

Cu el, la nuntă, au intrat

Și ușa-n urma lor, s-a-nchis.

11Fecioarele plecate-au zis,

Când cu ulei au revenit

Și ușa-nchisă au găsit:

„Doamne, și noi te-am așteptat!

Deschide-ne!” Dar n-au intrat,

12Căci ușa nu s-a mai deschis.

„Nu vă cunosc!” – mirele-a zis.

13Vegheați mereu! Atenți să fiți,

Că ceasul zilei nu îl știți,

Când va veni, cu slava Lui,

La voi, iar, Fiul omului!”

Pilda talanților

14„A cerului Împărăție

Asemănată o să fie,

Cu un om care a plecat

În altă țară. Și-a chemat

Robii, și-apoi, le-a împărțit

Averea sa. A dăruit,

15Întâi – talanți – cinci, unuia;

Iar doi îi dete altuia.

Doar un talant, numai, i-a dat

Unui alt rob, și a plecat.

16Cel care cinci bani a primit,

Repede foarte, i-a-nmulțit,

Făcând negoț. A câștigat

Alți cinci talanți. Cel ce-a luat

17Doar doi, și el s-a străduit,

Și-alți doi talanți a dobândit.

18Robul care a căpătat

Doar unul, iute l-a-ngropat.

19A trecut multă vreme-n zbor,

Când iată că stăpânul lor,

S-a-ntors și – după învoială –

Ceru, robilor, socoteală.

20Cel care cinci bani a primit,

Cu încă cinci a mai venit.

Pe toți, pe masă, el i-a pus

Și-apoi stăpânului i-a spus:

„Doamne, cinci mi-ai încredințat.

Eu, încă cinci, am câștigat.”

21„Bine, rob bun și credincios” –

Zise stăpânul bucuros –

„Puține lucruri ai păzit,

Dar credincios te-ai dovedit.

De-aceea, fi-vei înălțat

Și peste multe așezat.

Intră în bucuria mea! –

Acolo, loc, tu vei avea.”

22Cel care doi bani a primit,

Cu încă doi a mai venit.

Pe toți, pe masă, el i-a pus

Și-apoi stăpânului i-a spus:

„Doamne, doi mi-ai încredințat.

Eu, încă doi, am câștigat.”

23„Bine, rob bun și credincios” –

Zise stăpânul bucuros –

„Puține lucruri ai păzit,

Dar credincios te-ai dovedit.

De-aceea, fi-vei înălțat

Și peste multe așezat.

Intră în bucuria mea! –

Acolo, loc, tu vei avea.”

24Cel care-un ban doar a primit,

Cu-acel talant a revenit

Și-a zis: „Doamne, eu am văzut

Că ești om aspru. Am știut

Că seceri, dar n-ai semănat,

Și strângi făr’ să fi vânturat.

25De teamă – căci fricos eu sânt –

Ți-am ascuns banul în pământ.

Iată-l aici! Ia ce-i al tău!”

26„Rob leneș și viclean și rău!” –

I-a spus stăpânul, supărat –

„Că secer și n-am semănat,

Strâng făr’ să vântur, ai știut!

Dar dacă spui că te-ai temut,

Atunci, de ce n-ai înmulțit

Banul, pe care l-ai primit!?

27Trebuia, la zarafi, să-l dai

Și astfel, un câștig aveai,

Iar eu – când aș fi revenit –

Cu o dobândă-aș fi primit,

28Ce e al meu. Să îi luați

Talantul, și-apoi să îl dați

Celui cari zece talanți are!

29Căci voi să știți: acelui care

Avut e, o să i se dea

Să aibă-n plus. O să se ia

Totul, de la acel ce n-are –

Chiar și puținul ce îl are.

30Luați-l, pe-acest rob netrebnic,

Rob ce s-a dovedit nevrednic!

Din fața mea, doresc să piară!

Să fie aruncat afară,

În negura plânsetelor

Și în scrâșnirea dinților!”

Judecata viitoare

31„Atunci, când Fiul omului –

Încununat de slava Lui,

De îngerii Săi însoțit –

Va fi, din nou, la voi, sosit,

Va sta pe jilțul slavei Sale –

Pe tronul Său. Atuncea ale

32Pământului neamuri vor sta

În față-I. El le va sorta,

Așa cum un păstor desparte,

Din capre, oile. De-o parte,

33La dreapta Sa – al oilor,

Loc, o să fie. Caprelor,

La stânga, loc, o să le dea.

34Când va sfârși alegerea,

Celor, în dreapta Lui aflați,

Le-a spune: „Binecuvântați

Ai Tatălui Meu, hai, veniți,

Căci trebuie să moșteniți

Împărăția, pregătită,

De când e lumea întocmită.

35Am fost flămând, iar voi Mi-ați dat

Ca să mănânc. Când, însetat

Am fost, voi Mi-ați dat de băut.

Că sunt străin, voi M-ați văzut

Și-atunci, în casă M-ați primit.

36Când am fost gol, M-ați învelit;

Am fost bolnav, M-ați căutat,

Iar când eram întemnițat,

Știați, la Mine, să veniți.”

37Atuncea, cei neprihăniți

Îi vor răspunde: „Doamne, când

Te-am văzut, oare, noi, flămând?

Și de mâncare, când Ți-am dat?

Sau, când ai fost Tu, însetat,

Și când Ți-am dat noi, de băut?

38Străin, când oare, Te-am văzut,

Și Te-am primit? Când s-a-ntâmplat,

Ca noi, să Te fi îmbrăcat?

39Bolnav, și-ntemnițat apoi,

Când Te-am văzut, pe Tine, noi?

Și când, oare, Te-am căutat?”

40El le va spune, imediat:

„Când ăstora mici frați ai Mei –

Neînsemnați, șterși, mărunței –

Aceste lucruri, le-ați făcut,

Atuncea – trebuie știut –

Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”

41Către acei care-au să fie

La stânga, zice-va: „Plecați –

Voi – de la Mine, blestemați!

Locul pe care îl aveți,

E-n focul veșnic! Vă duceți!

L-am pregătit diavolului,

Vouă și îngerilor lui!

42Am fost flămând, dar nu Mi-ați dat,

Nemernicilor, de mâncat!

Sete Mi-a fost, dar n-ați văzut –

Nimic nu Mi-ați dat de băut!

43Am fost străin – nu M-ați primit!

Eram gol – nu M-ați învelit!

Bolnav am fost și-ntemnițat –

Voi, însă, nu M-ați căutat!”

44Ei vor răspunde-atuncea: „Când

Te-am văzut, Doamne, noi, flămând,

Străin, gol, sau întemnițat?

Sau când ai fost Tu, însetat?

Și oare, când nu Te-am slujit?”

45„De câte ori n-ați săvârșit

Acestea, pentru ai Mei frați,

Micuți și foarte ne-nsemnați” –

El le va spune – „căci n-ați vrut,

Voi, Mie, nu Mi le-ați făcut!”

46Aceștia fi-vor pedepsiți

În veci, iar cei neprihăniți,

Din viața lor vremelnică,

Vor trece-n viața veșnică.”