Psalmii 88 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Psalmul acesta, negreșit,Fiii lui Core l-au urzit,Căci ei au fost aceia careAu pregătit astă cântare.Cu flautul, va fi cântatPsalmul acesta minunat.El se vădește o cântareA lui Heman, acela care –Așa după cum s-a vădit –Este din neamul Ezrahit

1O, Domn al mântuirii mele,

Zile și nopți, în clipe grele,

La Tine strig neîncetat,

Pentru că Tu m-ai ascultat!

2S-ajungă ruga mea fierbinte

Să-Ți steie Ție, înainte!

Să iei aminte, Domnul meu,

La a mea cerere, mereu!

3Căci sufletul mi-e săturat

De răul ce m-a-nconjurat

Și-am început să mă pogor

Spre locuința morților.

4În rând – acuma – pus eu sânt,

Cu cei ce merg către mormânt.

Sunt precum omul care piere,

Care lipsit e de putere.

5Iată, întins mă pomenesc

Printre cei morți că mă găsesc.

Precum sunt cei uciși, și eu

Ajuns-am ca să fiu mereu,

Pe care Tu îi despărțești

Și-apoi, de ei nu-Ți amintești.

6În groapa care s-a vădit

Cea mai adâncă, m-ai zvârlit.

În întuneric Tu m-ai dus

Și în adâncuri am fost pus.

7De-a Ta mânie-s apăsat.

Cu valuri grele, ne-ncetat –

Acuma – m-ai năpăstuit.

8Pe-ai mei prieteni i-ai gonit.

O pricină de scârbă, eu

Ajuns-am pentru ei, mereu.

Tu m-ai închis și-am înțeles,

Precum că nu pot să mai ies.

9Ochi-mi se scurg, de suferință

Și se topește-a mea ființă.

Plin de durere, zac și gem

Și-n toate zilele Te chem.

Îmi întind mâinile spre Tine,

Sperând să-Ți amintești de mine!

10Dar pentru morți faci Tu minuni?

Ei Îți înalță rugăciuni?

Ori din mormânt s-au ridicat

Cei morți și-apoi Te-au lăudat?

11Sau în mormânt se știe oare,

De bunătatea Ta cea mare?

Gândești Tu că Adâncul știe

Despre a Ta credincioșie?

12În întuneric sunt știute

Minunile ce-au fost făcute?

În a uitării țară, oare,

Știută-i dreapta Ta cea tare?

13Doamne, al meu ocrotitor,

Ție Îți cer eu, ajutor.

De dimineață – ne-ncetat –

Ruga-mi, spre Tine, s-a-nălțat.

14Pentru ce oare, tot mereu,

Te lepezi de sufletul meu?

De ce-Ți ascunzi fața, de mine?

15Din tinerețe – știi prea bine –

Nenorocit sunt. Trag să mor,

Cuprins de-al spaimelor fior.

Ce să mai fac nu știu, căci vine

16A Ta mânie peste mine.

Spaimele Tale mă lovesc

În valuri și mă nimicesc.

17Ca niște ape, mă-nconjoară,

Deodată, și mă înfășoară.

18Prietenii mi-ai depărtat;

Tovarășii mi-ai alungat.

Cei ce-mi erau apropiați –

Acuma – au fugit, speriați.