Isaia 52 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Sionule, trezește-te

Și-apoi împodobește-te!

Cetate sfântă, minunată –

Ce ești Ierusalim chemată –

Ia-ți haina cea strălucitoare

Și straiul cel de sărbătoare!

Căci nici un om ce-i necurat

Sau nu e împrejur tăiat,

În tine, nu va mai putea –

De-acum – să intre și să stea.

2Ierusalime, nu mai ține,

Țărâna ‘ceea, peste tine!

Înlătură-o de pe-al tău strai

Și-n capul oaselor să stai!

Tu, fiică a Sionului,

Desfă-ți, din jurul gâtului,

Lațul cel care te strângea

Și în robie te ținea!

3Pentru că Domnul a venit

Și-n felu-acesta a vorbit:

„Fără de plată ați fost dați

Și nu veți fi răscumpărați

Pe preț de-argint, căci n-am cerut

Vreun preț, atunci când v-am vândut.”

4În urmă, Domnul Dumnezeu

A zis: „Demult, poporul Meu,

Pentru o vreme, a plecat

Și în Egipt s-a așezat.

Asirianul, înrăit,

Fără temei, l-a asuprit.

5Acuma, ce voi face Eu,

Când văd că tot poporul Meu

A fost luat și, pot să zic

Cum că luate e pe nimic?

Asupritorii lui, văd bine

Că Mă batjocoresc pe Mine

Și plini apoi, de veselie,

Scot chiote de bucurie.

În fiecare zi, mereu,

Batjocoresc Numele Meu.

6De-aceea-n văzul tuturor,

Voi face ca al Meu popor

Să Îmi cunoască al Meu Nume.

Va auzi întreaga lume,

În ziua ‘ceea, că vorbesc

Și „Iată-Mă!”, am să rostesc.

7Frumoase sunt, pe munți, în zare,

Picioarele acelui care

Vești bune-aduce și grăbește

Pentru că pacea o vestește.

Frumoase sunt, în depărtare,

Picioarele acelui care

Aduce, peste-ntreaga fire,

Vești bune, despre mântuire!

Către Sion, el se grăbește

Și-n felu-acesta îi vorbește:

„Al vostru Domn și Dumnezeu

Împărățește, tot mereu!”

8„Străjerii tăi, pe zid, se-adună,

Iar glasurile lor răsună,

Căci ei sunt plini de bucurie

Și chiuiesc de veselie,

Că ochii lor pot ca să vază

Cum Domnul, în Sion, Se-așează.

9Dărâmăturilor, strigați,

Căci în Ierusalim v-aflați,

Iar Domnul e îndurător

Și mângâie al Său popor.

Iar tu, Ierusalime, iată,

Vei fi răscumpărat, de-ndată.

10Popoarele pământului

Vedea-vor brațul Domnului –

Vedea-vor brațul Său cel sfânt –

Iar marginile de pământ

Văd mântuirea cea pe care,

Al nostru Dumnezeu o are.”

11„Haideți! Din Babilon, plecați!

Nu vă atingeți, nu luați

Nimic ce este necurat!

Ieșiți afară, de îndat’!

Ieșiți dar, și vă curățați

Voi toți acei care purtați

Vasele Domnului! Ieșiți,

12Dar nu cu grabă, nu fugiți!

Căci Dumnezeul Cel pe care

Neamul lui Israel Îl are

Vă va tăia calea și, iată,

În fața voastră Se arată.”

Ființa și lucrarea Robului Domnului

13„Priviți-L dar, pe Robul Meu:

El Se va înălța, mereu,

Va propăși și foarte sus

El va ajunge a fi pus.

14După cum El Se dovedise

O pricină ce-i îngrozise

Pe mulți – căci fața ce-o avea

Deosebită se vădea

De-nfățișarea tuturor

Feciorilor oamenilor,

Fiind o față chinuită

Și de dureri schimonosită –

15La fel acum, El o să fie

O pricină de bucurie

A multor neamuri și popoare

Care se află, azi, sub soare.

În fața Lui, smeriți, vor sta,

Căci vor dori a-L asculta

Toți împărații, negreșit,

S-audă ce n-au auzit

Nicicând, pe lume, iar apoi,

Să vadă niște lucruri noi.”