1„Domnul a zis: „Hai, scoală-te
Degrabă și pogoară-te
La casa celui ce-i aflat
În Iuda pus, drept împărat,
Iar când ajungi la casa lui,
Aste cuvinte să le spui:
2„Domnul așa a cuvântat,
Pentru-al lui Iuda împărat
Care ajuns-a la domnie
Pe al lui David jilț să fie,
Pentru slujbașii ce îi are
Și pentru tot poporul care
Intră pe porțile aflate
În zidurile din cetate!
3Domnul a zis: „Când judecați,
Dreptatea să o apărați!
Scăpați pe cel ce-i asuprit,
De cel de cere-i prigonit!
De văduve, vă-ngrijiți voi,
De-orfani și de străini apoi.
Să îi vegheați, să-i ocrotiți
Și nicicând să nu-i chinuiți!
Sângele cel nevinovat,
Să nu fie, de voi, vărsat!
4Atuncea, voi o să puteți,
Cu ochii voștri să vedeți
Cum pe aceste porți aflate
La aste case minunate
Și-mpărătești, trec împărați
Care apoi sunt așezați
Pe al lui David jilț domnesc.
Când, în cetate, ei sosesc,
Își vor aduce cai și cară
Și-i va-nsoți întreaga țară.
5Dar dacă n-o să ascultați
Și-n seamă nu o să luați
Cuvintele ce vi le spun,
Pe Mine Însumi jur că pun
Mâna și din această casă,
O să vedeți că o să iasă,
Sub ochii voștri, o ruină,
În vremea care va să vină!
6Căci Domnu-așa a cuvântat,
Asupra casei de-mpărat,
Din Iuda: „Să iei seama bine,
Pentru că tu ești, pentru Mine,
Asemeni Galaadului
Și vârfului Libanului.
Însă îți spun, adevărat:
De nu Mă vei fi ascultat,
În vremile de mai târziu,
Te voi preface-ntr-un pustiu,
Iar în cetate, nimenea
Nu va mai îndrăzni să stea!
Nu vor mai fi locuitori,
7Căci pregătesc nimicitori
Care veni-vor înarmați,
Iar cedri tăi vor fi tăiați.
Cei mai frumoși cedri, pe loc,
Ei îi vor azvârli în foc.
8Neamuri privi-vor la cetate
Și-au să se-ntrebe-nspăimântate:
„Oare de ce o fi făcut
Domnul, ceea ce am văzut?”
9Atuncea li se va răspunde
Și-o frică mare-i va pătrunde:
„Să știți că Domnul i-a făcut
Cetății, ceea ce-ați văzut,
Pentru că ea s-a depărtat
De Dumnezeu și a uitat
Porunca Domnului Cel Sfânt,
Precum și al Său legământ!
Idoli străini și-a căutat,
În fața căror s-a-nchinat!”
10„Să nu-l bociți pe cel pierit,
Ci pe cel ce-i nenorocit
Care își lasă a sa țară
Și n-are s-o mai vadă iară!”
11Domnul așa a cuvântat,
Despre cel care e chemat
Șalum, fiul lui Iosia,
Cel cari în Iuda-mpărățea,
După ce tatăl i-a ieșit
Din astă țară: „Negreșit,
El n-o să vină, mai apoi,
În locu-acesta, înapoi,
12Ci o să moară în robie.
În țară nu o să mai vie.”
13„Vai de cel care se vădește
Că a lui casă și-o zidește
Cu nedreptate ne-ncetat
Și-odăile și le-a-nălțat,
Mereu, doar cu nelegiuire!
Vai de cel care – rău, din fire –
Cu-al său aproape-și face treaba
Și-l lasă a munci degeaba,
Căci nu voiește să-i dea plată!
14Vai de cel care zice: „Iată,
Am să-mi zidesc o casă mare,
Cu multe-odăi încăpătoare.”
Ferestre multe-apoi, îi face,
O căptușește – cum îi place –
Cu cedru și o zugrăvește
În roșu, precum își dorește.”
15„Dar oare, împărat, tu treci,
Tu cari în cedri te întreci?
Al tău părinte n-a mâncat
Și n-a băut? El a cătat
Să facă dreaptă judecată
Și fericit trăit-a. Iată,
16Ținea la pricina pe care
Omul care-i sărac o are.
Parte-i ținea celui lipsit
Și era, astfel, fericit.
Lucrul acest nu dovedea
Faptul că el Mă cunoștea?
17Dar tu n-ai ochi a te uita,
Căi iată că inima ta,
La lăcomie s-a dedat.
Verși sângele nevinovat
Și știi numai să asuprești
Căci silnicie folosești.
18De-aceea, pentru-acela care
Drept Ioiachim, numele-și are
Și îi e fiu lui Iosia
Care în Iuda-mpărățea,
Domnul a zis, în acest fel:
„Nu vor mai plânge după el
Și nu va zice nimenea
„Vai frate’ meu! Vai sora mea!”
Nu vor mai plânge după el
Și nu vor zice-n acest fel:
„Vai doamne! Vai, măria-ta!”
19Apoi, îl vor înmormânta
Ca pe-un măgar. Va fi târât
Și-afară fi-va azvârlit,
Departe de poarta pe care
Ierusalimu-n zid o are!”
20„Suie și strigă, pe Liban!
Înalță-ți glasul din Basan!
Strigă de pe-nălțimea care
Ținutul Abarim o are!
Căci toți cei care te iubesc,
Zdrobiți – acuma – se vădesc!
21„Din tinerețe, ți-am vorbit,
Când vremuri bune ai trăit.
Credeai că au să țină mult
Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!”
Din tinerețe te-ai purtat
Așa, și nu M-ai ascultat.
22Toți cei care păstori îți sânt,
Ajunge-vor păscuți de vânt.
Cei care te iubesc, să știe
Că au să meargă în robie.
Ai să roșești căci, negreșit,
Rușinea te va fi-nvelit.
Pricină pentru-aceste toate,
Îți este marea răutate.
23Chiar de-n Liban tu locuiești
Și cuib în cedri-ți rostuiești,
Vei geme de-o durere mare
Cum ceasul nașterii doar are.”
24Domnul a zis: „Pe viața Mea,
Chiar de ar fi Ieconia –
Fiul lui Ioiachim, aflat
În Iuda, ca și împărat –
În a Mea dreaptă, un inel
Ca să pecetluiesc cu el,
Chiar și atunci l-aș lepăda.
25De-aceea – iată – te voi da
În mâinile acelor care
Voiesc, mereu, să te omoare,
La cei de care te speriai
Și-n fața căror tremurai,
Te dau lui Nebucadențar,
Te dau Haldeilor, drept dar.
26Pe tine și pe a ta mamă
Am să v-arunc, de bună seamă,
Pe un pământ necunoscut,
În care voi nu v-ați născut.
Acolo, robi aveți să fiți
Și-n acea țară-o să muriți!
27În țara voastră, înapoi,
Nu vă veți mai întoarce voi!
28Cel cari Ieconia-i numit
Este un vas disprețuit?
Este un vas ce-i sfărâmat?
Este un lucru ne-nsemnat,
Fără de preț? De ce-s luați
El și ai lui, și-s aruncați
Pe un pământ necunoscut,
În care ei nu s-au născut?
29Ascultă țară, țară, țară!
Ascultă și ia seama, iară,
La glasul Domnului, căci El
30Vorbitu-ți-a în acest fel:
„Pe omu-acesta, negreșit,
Să-l scrieți ca fiind lipsit
De fii și fiice, un om care,
Parte de bine-n viață n-are,
Căci el, urmași, nu o să vadă,
Ca pe-al lui David jilț să șeadă!
Nici un urmaș nu o să-i fie
Pe al său scaun de domnie,
Ca să ajungă domnitor
Peste al lui Iuda popor.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
