Zaharia 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1În acea zi, casei pe care

David în stăpânire-o are,

Și celor care se vădesc

Că în Ierusalim trăiesc

Li se deschide un izvor.

Acel izvor al tuturor,

Pentru păcat are să fie,

Dar și pentru necurăție.

2Iată ce-a zis Acel pe care,

Drept Domn al ei, oștirea-L are:

„În ziua ‘ceea, Eu voiesc,

Din toată țara să-i stârpesc

Pe idoli, căci de peste fire,

Voi șterge a lor amintire.

Prorocii mincinoși din țară,

Am să îi scot atunci afară.

De-asemeni, duhul necurat,

Din țară, fi-va alungat.

3Și dacă întâmpla-se-va

Că proroci-va cineva,

Chiar tatăl și cu mama lui

Îi vor vorbi prorocului,

Spunându-i: „Nu ai să trăiești,

Căci cutezat-ai să mințești

În Numele Domnului Sfânt!”

Atunci, cei cari părinți îi sânt

Au să-l străpungă, când vorbește,

Tocmai când omul prorocește

4Când acea zi are să vie,

Plini de rușine au să fie

Prorocii, pentru visul lor

Împărtășit către popor.

Manta de păr, n-au să-și mai ia

Ca să se înfășoare-n ea,

Să meargă-apoi să prorocească,

Pe oameni ca să îi mințească.

5Atunci, toți zice-vor, pe loc:

„Eu sunt plugar, nu sunt proroc,

Pentru că fost-am cumpărat

De pe când, tânăr, m-am aflat!”

6Dar dacă întâmpla-se-va

Să îl întrebe cineva:

„De unde vin aste răni toate

Care, pe mâini îți sunt aflate?”,

El va răspunde: „Le-am primit

Atuncea când am locuit

În casa celor ce ziceau

Că dragoste îmi arătau.”

7„Sabie scoală, îți spun Eu,

Peste cel ce-i păstor al Meu

Și-asupra omului vădit

Că-Mi e tovarăș!” – a grăit

Cel care-i Domn al oștilor.

„Lovește-l numai pe păstor,

Căci oile se risipesc!

Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc,

Către cei mici. Iată, în țară,

8Două treimi ajung să piară.

Doar o treime va putea,

Pe urmă, a mai rămânea.

9Astă treime, la un loc

O strâng și-o curățesc prin foc,

Asemenea aurului,

Precum și a argintului.

Ea va chema Numele Meu

Și-o să asculte ce spun Eu.

Eu le voi zice, tuturor:

„Acesta e al Meu popor!”,

Iar ei vor zice, tot mereu,

„Domnul ne este Dumnezeu!”