Leviticul 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Sărbătorile – Sabatul

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Copiilor lui Israel,

Vorbește-le, în acest fel:

„Iată acum, zilele care,

Domnul le vrea, de sărbătoare,

Pe cari le veți vesti-nainte,

Și veți avea adunări sfinte:

3În șase zile, să lucrați;

A șaptea zi însă, să stați,

Căci este ziua de Sabat.

Pentru odihnă e lăsat

Sabatul, pentru fiecare.

Veți ține-o sfântă adunare,

În astă zi. Sunteți opriți

Ca în acest timp, să munciți,

Căci e Sabatul Domnului,

În casele poporului.”

Paștele

4„Iată acum, zilele care

Mai sunt zile de sărbătoare,

Pe cari le veți vesti-nainte

Și veți avea adunări sfinte,

Mai dinainte pregătite,

La vremurile potrivite:

5În luna-ntâi din an, în care,

A paisprezecea zi apare –

În intervalul definit

De două seri – sărbătorit,

Va fi Paștele Domnului;

Iar după noaptea Paștelui –

6A cincisprezecea zi apoi,

Din luna-ntâi – veți avea voi,

Din nou, o sărbătoare mare:

Cea a azimilor. Ea are

A fi-nchinată Domnului,

Spre lauda și cinstea Lui.

În timp de șapte zile-apoi,

Numai azimi, veți mânca voi.

7În ziua-ntâi de sărbătoare,

S-aveți o sfântă adunare.

Atuncea, voi sunteți opriți,

Lucrări de slugă, să-mpliniți.

8În șapte zile împlinite,

S-aduceți jertfe mistuite

De foc, în fața Domnului,

Așa precum e voia Lui.

A șaptea zi de sărbătoare,

S-aveți o sfântă adunare.

Atunci, din nou, sunteți opriți,

Lucrări de slugă, să-mpliniți.”

9Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

10„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Când veți intra în țara care,

Domnul, ca să vi-o deie, are,

Din ceea ce-o să secerați

Voi de pe câmpuri, să luați

Un snop, să-l dați preotului,

Ca pârgă-a secerișului.

11Snopul acel cari va fi dat,

De preot trebuie luat

Și legănat în fața Lui –

Adică-n fața Domnului.

Spre a putea a fi primit

Lucrul acesta, împlinit

Are să fie, imediat –

A doua zi – după Sabat.

12În ziua-n care legănați

Snopul adus, să mai luați,

Ca ardere de tot, un miel.

Fără cusur să fie el

Și să-l aduceți Domnului,

Spre punere-naintea Lui.

13Mielul acesta, negreșit,

Are să fie însoțit,

Atunci, și de-a făinii floare.

Două zecimi de efă are

Făina care va fi dată,

Și trebuie amestecată

Cu untdelemn. Darul gătit

Pentru mâncare, mistuit,

Va fi de para focului

Și-astfel, în fața Domnului,

Va face un miros plăcut,

Așa precum este cerut.

Jertfă de băutură-apoi,

Mai trebuie s-aduceți voi.

Aceasta o veți da, din vin,

Și va avea un sfert de hin.

14Cu nici un chip, să nu mâncați

Pâine – și nici nu adunați

Spice, pentru a fi gătite

Apoi, pisate sau prăjite –

Până în acea zi în care

Veți duce darul de mâncare,

Lui Dumnezeu. Deci să se știe

Că veșnică are să fie

Această lege, pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi,

În orice loc aveți să fiți,

Oriunde o să locuiți.”

Rusaliile

15„A doua zi, după Sabat,

Din ziua-n care, legănat,

E snopul, fi-vor numărate –

Săptămâni – șapte, încheiate.

16Cincizeci de zile, vreau apoi,

Să numărați, în urmă, voi,

Ca să ajungeți ziua care

Urmează-ndată a apare,

După al șaptelea Sabat.

Atunci, din nou, trebuie dat

Un dar, lui Dumnezeu, dar care

Va fi un dar pentru mâncare.

17Voi, două pâini, o să luați,

Din case. Să le legănați

Întâi, precum vă sunt cerute.

Ele vor trebui făcute

Numai din a făinii floare.

Două zecimi de efă are

Făina ce va fi luată,

Pentru o pâine frământată.

Când totul fi-va terminat,

Coapte vor fi, cu aluat.

Acestea-s roadele-ntâi date

Și Domnului vor fi-nchinate.

18Afară de pâinile-aceste,

O ardere de tot mai este

De trebuință, Domnului.

Astfel, Îi veți aduce Lui,

Și șapte miei de-un an – miei care,

Fără cusur, sunt, fiecare.

Veți mai aduce un vițel

Și doi berbeci, pe lângă miel.

La toate-acestea, nu uitați

Apoi, să mai adăugați

Și darul vostru de mâncare;

Să-l însoțească fiecare,

Cu jertfa pentru băutură.

Acestea fi-vor, ca măsură,

Precum sunt cele-obișnuite

Care, de foc, sunt mistuite,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

19Un țap apoi, să mai luați,

Pe care trebuie să-l dați,

Ca jertfă pentru ispășire.

Drept jertfă pentru mulțumire,

Va trebui să dați doi miei –

Numai de-un an, să fie ei.

20Aceste dobitoace date,

De preot, fi-vor legănate

Apoi, în fața Domnului.

Va legăna, în fața Lui,

Și pâinea care este dată

Drept prima pârgă secerată,

Pe care câmpul o s-o dea.

Va legăna, de-asemenea,

Și cei doi miei. Acestea toate,

Domnului fi-vor închinate.

În urmă, partea Domnului,

Dată va fi preotului.

21În acea zi, voiesc să știți

Că trebuie ca să vestiți –

Din nou – o sărbătoare mare;

S-aveți o sfântă adunare,

În care, voi veți fi opriți,

Lucrări de slugă să-mpliniți.

Acuma dar, vreau să se știe

Că veșnică are să fie

Această lege, pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi,

În orice loc aveți să fiți,

Oriunde o să locuiți.

22În țară, când o să intrați,

Atunci când o să secerați

Holdele-aflate pe câmpie,

Poporu-ntreg voiesc să știe

Că trebuie, un colț, lăsat –

Mereu, din câmp – nesecerat;

Iar spicele de pe ogor

Care, după secerător,

Rămas-au, strânse, să nu fie,

Căci vreau, pe câmp, ca să rămâie,

Pentru săracii care vin

În urmă, și pentru străin.

Eu sunt al vostru Dumnezeu,

Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”

Anul nou

23Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

24„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Când luna-a șaptea o să vie,

Ziua întâi are să fie

Zi de odihnă. Voi să știți,

Cu trâmbițe, să o vestiți.

Atunci, o sfântă adunare,

25Veți avea voi. Nici o lucrare,

Nu trebuie să-nfăptuiți,

Ci Domnului să-I dăruiți

Jertfele voastre, pregătite,

Care, de foc, sunt mistuite.”

Ziua ispășirii

26Domnul, lui Moise, i-a vorbit,

Și iată ce i-a poruncit:

27„A zecea zi când va cădea

În an, în luna a șaptea,

Va fi, pentru întreaga fire,

O zi dată spre ispășire.

Aatfel, o sfântă adunare

Veți avea voi și fiecare

Atuncea, trebuie să știți

Ca sufletul să vi-l smeriți

Și jertfe să-I dați Domnului,

Arse de para focului.

28Oprit va fi dar, orișicare

Să săvârșească vreo lucrare,

Căci este, pentru-ntreaga fire,

O zi dată spre ispășire,

În care face-veți apoi,

O ispășire pentru voi,

În fața Domnului, mereu,

Căci e al vostru Dumnezeu.

29Cel cari nu se va fi smerit,

Are să fie nimicit,

Din neamul său, iar cine are,

30Atunci, să facă vreo lucrare,

Va fi, de-asemeni, nimicit,

Căci n-a păzit ce-am poruncit.

31În acea zi, să nu munciți;

Să stați doar, să vă odihniți,

Precum v-am spus. Deci să se știe

Că veșnică are să fie

Această lege, pentru voi,

Și pentru-ai voști’ urmași apoi,

În orice loc aveți să fiți,

Oriunde o să locuiți.

32Această zi, când va să vie,

Vreau ca, Sabat, ea să vă fie –

O zi-n care vă odihniți

Și sufletele vă smeriți.

A noua zi când va apune –

Când înserarea se va pune –

Până în seara următoare,

Să țineți astă sărbătoare.

Să prăznuiți acel Sabat

Căci pentru voi el a fost dat.”

Corturile

33Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

34„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„A cincisprezecea zi, când vine –

Din luna-a șaptea – se va ține,

Din nou, o sărbătoare mare,

În cinstea Domnului, și care

„A corturilor”, e chemată.

O săptămână încheiată,

Această sărbătoare ține.

35Atunci, când prima ei zi vine,

S-aveți o sfântă adunare.

Să nu faceți nici o lucrare

De slugă-n ziua stabilită.

36O săptămână, împlinită,

S-aduceți jertfe Domnului,

Arse de para focului.

A opta zi, o adunare

Sfântă s-aveți și fiecare

S-aducă jertfe pregătite

A fi, de flăcări, mistuite,

În fața Domnului Cel Mare.

Va fi această adunare,

De sărbătoare pregătită,

Iar munca trebuie oprită.

În timpul ei, să vă feriți,

Lucrări de slugă să-mpliniți.

37Aceste sărbători, mereu,

Vor fi ale lui Dumnezeu.

În ele, veți lua aminte

Ca să vestiți adunări sfinte,

Și să dați jertfe pregătite,

A fi, de flăcări mistuite,

Arderi de tot și daruri care

Date vor fi, pentru mâncare.

De-asemenea, atunci, și vite

Vor trebui a fi jertfite,

Și se vor da, după măsură,

Și jertfele de băutură.

Orișice jertfă pregătită,

Se dă în ziua stabilită.

38Afară de acestea, voi

Aveți a mai păzi apoi,

Sabatele lui Dumnezeu.

Cu daruri să veniți, mereu.

Aduceți jertfele făcute –

Așa precum au fost cerute –

Spre-a împlini o juruință.

Aduceți toți – după putință –

Daruri, care vor fi făcute,

De bunăvoie și plăcute

Vor fi în fața Domnului,

Când fi-vor înaintea Lui.

39Când luna-a șaptea va să vie,

A cincisprezecea zi, să fie –

Din nou – o sărbătoare mare,

Pentru că este timpu-n care

Se strânge rodul, din câmpie.

Aceasta trebuie să ție

O săptămână încheiată.

Deci sărbătoarea, închinată

Are să-I fie Domnului,

Și o veți ține-n cinstea Lui.

Ziua întâi e de odihnă;

A opta e tot pentru tihnă.

40În prima zi, o să plecați

Pe câmp ca, fructe, să luați

Apoi, din pomii cei frumoși,

Iar din copacii cei stufoși,

Să rupeți crengi. Nu uitați nici

De ramurile de finici,

Și nici de ramurile care

Sunt de la sălcii plângătoare,

Pe malul râului aflate.

Când toate fi-vor adunate,

Veniți ca să vă bucurați

Și-n fața Domnului să stați

O săptămână încheiată.

41În fiecare an, o dată,

Veți ține voi, astă serbare,

În fața Domnului. Ea are,

O lege-n urmă, să vă fie,

De-acum și până-n veșnicie;

Ea este dată, pentru voi,

Și pentru-ai voști’ urmași apoi.

În luna-a șaptea, voi să știți

Ca, tot mereu, s-o prăznuiți.

42O săptămână încheiată,

În Israel, suflarea toată,

În corturi, o să locuiască.

43Acest fapt o să le-amintească

Urmașilor lui Israel,

Ce am făcut Eu, pentru el.

Așa, cu toții au să știe

Cum scos a fost el, din robie –

Din al Egiptului ținut –

Și cum, în corturi, a șezut,

În acea vreme. Dumnezeu,

Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”

44Moise-a vorbit, în acest fel,

Copiilor lui Israel,

Și tot poporul a aflat

Ce sărbători, Domnul le-a dat.