2 Cronici 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Asa face legământ cu împăratul Siriei

1Treizeci și șase ani avea

Asa, de când împărățea,

Și-atunci, o luptă a purtat

Cu-al lui Israel împărat,

Care, Baeșa, s-a numit.

Baeșa-n Iuda a venit

Și-n Rama el și-a așezat

Oștirea și n-a mai lăsat

Să intre-n a lui Asa țară,

Pe nimeni, sau să iasă-afară.

2Din visteria casei lui

Și din a Casei Domnului,

Asa, argintul, l-a luat

Și aurul și-apoi a dat

Totul, la slugile pe care

Trimisu-le-a în graba mare,

La Ben-Hadad – cel ce ședea

Peste întreagă Siria –

Căci la Damasc, încoronat

Fusese, ca și împărat.

Solii, la Ben-Hadad, s-au dus

Și în acest fel, ei i-au spus:

3„De la al nostru împărat –

Asa – în Iuda-ncoronat,

Noi ți-am adus acest cuvânt:

„Haide să facem legământ,

Asemenea celui avut

De-ai noști’ părinți, la început.

Un dar, acuma, îți trimit,

Căci să te rog, vreau – negreșit –

Ca legământul încheiat

Cu-al lui Israel împărat,

Să-l rupi, pentru ca eu astfel,

Să pot a mă scăpa de el.

Atunci, Baeșa – știu prea bine –

Se va îndepărta de mine.”

4Când Ben-Hadad daru-a primit,

Pe loc cu Asa s-a-nvoit

Și a trimis oștirea lui,

În contra Israelului.

Oastea, în Dan, a pogorât

Și-n urmă ea a tăbărât

În toată țara cea pe care

Neftali-n stăpânire-o are.

Iionul a mai fost lovit

Și Abel-Maim, către sfârșit.

5Când a văzut ce s-a-ntâmplat,

Baeșa-ndată și-a chemat

Oastea din Rama, iar apoi,

S-a-ntors acasă, înapoi.

6Asa, la sine, a chemat

Toți oamenii cari s-au aflat

În Iuda, iar apoi s-au dus

La Rama de unde-au adus

Lemnul și piatra ce-o lăsase

Baeșa când oastea-și chemase.

Cu lemnul astfel dobândit,

Cu pietrele ce le-a găsit,

Asa, spre Ghibea cea pe care

Țara lui Beniamin o are,

S-a îndreptat și-a întărit-o,

Iar când lucrarea a sfârșit-o,

El, către Mițpa, a pornit

Și-ale ei ziduri le-a-ntărit.

Mustrarea lui Asa

7În vremea ‘ceea, drept proroc,

Hanani fost-a-n acel loc.

La Asa, el a alergat

Și-n acest fel a cuvântat:

„Pentru că nu te-ai sprijinit

Pe Domnul, ci te-ai bizuit

Cu mult mai mult pe-acela care,

În frunte, Siria îl are,

Iată că Domnul a scăpat

Oastea acelui împărat

Acuma, din mâinile tale,

Căci astfel a găsit cu cale.

8Dar oare, Etiopienii –

Și-asemeni lor și Libienii –

Nu au avut o oaste mare,

Cu călărime și cu care?

Și totuși, Domnul ți i-a dat

În mâini, când tu ai arătat

Că doar pe El te-ai sprijinit.

9Iată că El, necontenit,

Și-aruncă ochii spre pământ

Spre-ai sprijini pe cei cari sânt –

Cu toată inima – ai Lui.

Nu e pe placul Domnului,

Ce ai făcut. De-aceea-ți sun

Că ai lucrat ca un nebun.

Astfel, de-acuma, vei vedea

Cum că războaie vei avea.”

10Asa, atunci, s-a mâniat

Și-n temniță l-a aruncat

Pe văzător, căci a-ndrăznit

În acest fel să-i fi vorbit.

Fiind furios pe văzător,

Pe mai mulți oameni din popor,

Asa, atunci, i-a apăsat,

Căci era foarte supărat.

11Dar toate câte-au fost făcute

De către Asa, sunt trecute

În sulurile cărților

Ce sunt ale-mpăraților

Care în Iuda au domnit

Și-n Israel au stăpânit.

12Treizeci și nouă ani făcea

Asa, de când împărățea.

În anu-acel, s-a-mbolnăvit,

Pentru că el a fost lovit,

Puternic, de o boală care

Îl atacase la picioare.

Boala aceea-l chinuia

Și mari dureri, Asa avea.

Dar nici în timpul bolii lui,

N-a cerut sprijin Domnului,

Ci pe la doctori a cătat,

Ca leacul să îl fi aflat.

13În urmă, când a adormit,

A fost și el adăugit

Părinților ce îi avea.

Al patruzeci și unulea

Fusese anul de domnie

În car, moartea-avea să-i vie.

14Asa, apoi, a fost luat

De-ai săi supuși și îngropat

Chiar în cetatea cea pe care,

David, al său părinte-o are.

Patul care i-a fost făcut,

Cu mirodenii l-au umplut

Și cu miresme osebite,

Cari toate fost-au pregătite

După un meșteșug pe care,

Doar cel ce face mir îl are.

Cu mirodenii, a venit

Poporul care l-a iubit,

Arzându-le spre cinste lui,

La groapa împăratului.