Ezechiel 42 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Omul acela m-a luat

Și împreună am plecat

Spre curtea din afară-aflată,

În miazănoapte așezată.

Pân’ la odăile pe care,

‘Nainte-i, locul gol le are,

Ne-am dus apoi și ne-am uitat.

În acel loc, s-a înălțat

Clădirea care e aflată

În miazănoapte așezată.

2Fața din miazănoapte-n care

Se afla ușa de intrare,

O sută coți avea-n lungime

Și numai cincizeci în lățime.

3Acolo unde se vădea

Că douăzeci de coți avea

Curtea cea înlăuntru-aflată

Și de asemeni – totodată –

În dreptul caldarâmului

Ce încingea, cu brâul lui,

Curtea de-afară, am văzut

Cum că pridvoare au avut

Odăile de sus, aflate

La catu-al treilea așezate.

Pridvoarele odăilor

Erau pridvor, lângă pridvor.

4Odăile, eu am văzut

Că-n a lor față, au avut

Un loc de trecere, loc care

Doar zece coți lățime, are.

De-asemenea, am mai văzut

Că și un drum au mai avut,

Iar acest drum se dovedea

Că doar un cot lățime-avea.

Ale odăilor uși, toate,

Spre miazănoapte-s îndreptate.

5Odăile cari sus erau,

Decât cele ce se aflau

În catul ce fusese jos,

Mai strâmte sunt, neîndoios,

Căci parte din incinta lor

Aparținea pridvoarelor.

6A fi trei caturi se vădeau,

Dar stâlpi, acestea nu aveau,

Spre-a fi asemeni stâlpilor

Care erau ai curților.

Odăile cari sus erau,

A fi mai strâmte se vădeau,

Decât odăile pe care

Catul cel mijlociu le are

Și decât cele ce s-au pus

În catul cel de mai de sus.

7Zidul aflat la exterior –

Alăturea odăilor

Cele care se ridicară

Spre curtea cea de dinafară –

Cincizeci de coți se dovedea

Precum că în lungime-avea.

Zidul fusese măsurat

În partea care s-a aflat

Chiar înaintea tuturor

Clădirilor odăilor.

8Odăile ce se-nălțară

Spre curtea cea de dinafară,

Asemeni zidului erau,

Căci tot cincizeci de coți aveau.

Însă, lungimea zidului

Aflat în fața Templului,

O sută coți a măsurat.

9După aceea, m-am uitat

Și sub odăi, eu am zărit

Intrarea de la răsărit

Din curtea din afară-aflată.

10Am mai privit apoi, și iată,

Niște odăi am mai zărit.

Ca zidul de la răsărit –

Zid care, curtea, mărginea –

La fel de gros se dovedea

Zidul odăilor văzute.

Aste odăi au fost făcute

Lângă clădirea înălțată

Și locul cel gol, totodată.

11Un loc de trecere-au avut

În fața lor și am văzut

Că acest loc se dovedea

Precum că e asemenea

Cu locul gol ce îl aveau

Odăile care erau

În miazănoapte așezate.

După cum fost-au măsurate,

Erau la fel ca și lungime,

Precum erau ca și lățime.

La fel era ieșirea lor

Și întocmirea ușilor.

12De-asemenea, la fel erau

Și ușile ce le aveau

Odăile cele pe care

Partea de miazăzi le are.

Locul de trecere-a avut

O ușă care s-a făcut

Exact în capul locului

Aflat în fața zidului

Din partea de la răsărit.

13Omul acela mi-a vorbit:

„Odăile cele aflate

În miazănoapte așezate

Și cele care s-au vădit

Că-n miazăzi s-au construit

La locul gol, să iei aminte

Precum că ele-s odăi sfinte.

Acolo, preoți vor urca.

Lucruri prea sfinte, vor mânca

Ei, în odăile acele,

Căci pentru ei făcute-s ele.

Ăști preoți sunt cei cari, mereu,

Se-apropie de Dumnezeu.

În ele fi-vor așezate

Lucruri prea sfinte, daruri date

Spre a fi daruri de mâncare;

Puse vor fi vitele care

Sunt date jertfe cu menire

De jertfe pentru ispășire

Și vină. Aste odăi sânt

Cuprinse în locul cel sfânt.

14Atunci când vor intra cu toți,

În locul sfânt, cei ce-s preoți

N-o să mai trebuiască, iară,

În curtea cea de dinafară

Să iasă, căci hainele lor –

Pe cari în timpul slujbelor

Le folosesc – vor fi lăsate,

Mereu, în locu-acela, toate,

Pentru că ale lor veșminte

Nu-s simple haine, ci sunt sfinte.

Alte veșminte au să-și pună

Atunci când oameni se adună

Și au să meargă-n fața lor,

În curtea ce-i pentru popor.”

15După ce fost-a măsurată

Casa cea înlăuntru-aflată,

Cu acel om, eu am ieșit

Pe poarta de la răsărit,

Pe care a înconjurat-o,

Jur împrejur, și-a măsurat-o.

Pe partea care se aflase

Afară, el o măsurase.

16Cu o prăjină, a pornit

Spre poarta de la răsărit,

Pe care a înconjurat-o,

Jur împrejur, și-a măsurat-o.

Locul, așa cum se văzuse,

Cinci sute de prăjini avuse.

17Tot o prăjină-a folosit

Când, să măsoare, a voit,

Poarta care fusese-aflată

În miazănoapte așezată.

Locul, așa cum se văzuse,

Cinci sute de prăjini avuse.

18Tot o prăjină-a folosit

Când, să măsoare, a voit,

Locul în miazănoapte-aflat.

După ce fost-a măsurat,

Locul, așa cum se văzuse,

Cinci sute de prăjini avuse.

19S-a-ntors, în urmă, și s-a dus

Până la poarta de apus,

Pe care a înconjurat-o,

Jur împrejur, și-a măsurat-o,

Iar locul, precum se văzuse,

Cinci sute de prăjini avuse.

20A măsurat zidul pe care,

În patru laturi, casa-l are.

Jur împrejur, a măsurat

Zidul, căci l-a înconjurat.

Lungimea lui, cum se văzuse,

Cinci sute de prăjini avuse.

Cinci sute de prăjini vădea

Și în lățime că avea.

Zidul acel a separat

Locul cari, „sfânt”, a fost chemat,

De locul cel obișnuit

Care, „nesfânt”, era numit.