Ieremia 24 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cele două coșuri cu smochine

1Domnul, apoi, veni la mine

Și două coșuri cu smochine –

Atuncea – El mi-a arătat.

Aceste coșuri s-au aflat

Puse în fața Templului

Care era al Domnului.

Tot ceea ce eu am văzut

Știusem că s-a petrecut

După ce fost-a strămutat

Cel ce se-aflase împărat

Peste Iudei – Ieconia –

Cari în Ierusalim domnea.

Ieconia era cel care,

Pe Ioiachim, părinte-l are.

A fost dat jos de pe-al său tron

Și strămutat în Babilon,

Cu căpitanii lui cei mari,

Cu-ai lui fierari și cu lemnari,

De către Nebucadențar.

2Smochine fost-au, așadar,

Pus, în coșurile-acele.

Astfel, într-unul dintre ele,

Eu am văzut că s-au aflat

Smochine bune de mâncat,

Însă în celălalt erau

Smochine ce nu se puteau

Mânca deloc, pentru că ele,

Cu toate erau foarte rele.

3Domnul la mine a venit

Și-n felu-acesta mi-a vorbit:

„Hei, Ieremio! Spune-Mi oare,

Ceea ce vezi, cum ți se pare?”

Eu am răspuns: „Doamne, văd bine

Că-s două coșuri cu smochine.

Cele, în primul coș aflate,

Sunt bune spre a fi mâncate,

Dar celelalte-s foarte rele

Și nu pot fi mâncate ele.”

4Cuvântul Domnului venit,

Din ceruri, astfel mi-a vorbit:

5„Așa vorbește Domnul, Cel

Ce-i Dumnezeu în Israel:

Așa precum deosebești

Smochinele ce le zărești

Și-n felu-acesta poți a spune,

Care sunt rele sau sunt bune,

Așa am să-i aleg apoi,

Și Eu, pe prinșii de război,

Ca să le dau a mea-ndurare.

Pentru că Eu sunt Acel care

Am dus din Iuda, ăst popor,

În țările Haldeilor.

6Oameni-aceștia vor avea,

Din nou, bunăvoința Mea,

Căci Eu îi voi aduce iară

Să locuiască-n a lor țară.

Am să-i așez, am să-i sădesc

Și n-am să îi mai nimicesc.

N-am să-i mai smulg din țara lor,

Pe oamenii ăstui popor.

7O inimă, ei vor avea

Și să-nțeleagă, vor putea,

Precum că Domnul sunt doar Eu.

Astfel, vor fi poporul Meu,

Iar Eu – atuncea – am să fiu

Drept Dumnezeul lor Cel viu.

Voi face să le meargă bine,

Dacă se-ntorc, din nou, la Mine,

Din toată inima și vor

Să fie iar, al Meu popor.

8Dar ca smochinele acele

Ce nu se pot mânca de rele

Ce se vădesc, va fi cel care,

Drept Zedechia, nume are

Și este-n Iuda împărat.

La fel se va fi întâmplat

Cu căpeteniile lui,

Cu a Ierusalimului

Popor, care, o rămășiță,

Va fi, din a lui Iuda viță,

Trăind aici, în țara lui,

Precum și-n a Egiptului.

9În vremea care o să vie,

De pomină îi fac să fie.

Doar pricini de nenorocire,

A țărilor de peste fire,

Au să ajungă. De ocară

Îi fac, în fiecare țară,

În care fi-vor izgoniți.

Buni de blestem, vor fi găsiți

Și de batjocură, mereu,

Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

10Îi voi lovi cu sabia,

Cu ciuma și cu foametea,

Până atunci când au să piară

Cu toții, din această țară,

Pe cari am dat-o Eu, celor

Ce se vădeau părinți ai lor

Și care-apoi, în stăpânire,

Le-am dat-o lor, drept moștenire.”