1 Împărați 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1La Iehu – la acela care,

Părinte, pe Hanani-l are –

Cuvântul Domnului s-a dus

Și-apoi, în acest fel, i-a spus,

Despre Baeșa, cari aflat

Era pe tronul de-mpărat:

2„Eu, din țărână, te-am cules

Și astfel, tu ai fost ales

Mai mare în poporul Meu.

Dar n-ai făcut ce ți-am spus Eu,

Căci ți-a plăcut, cu mult mai tare,

A lui Ieroboam cărare.

Poporul, Mi l-ai abătut

Și să greșească l-ai făcut.

Astfel, el a păcătuit

Și-a Mea mânie a stârnit.

3Acuma dar, i-a seama bine,

Căci te voi mătura pe tine,

Precum și a ta casă toată,

Așa cum a pățit odată

Ieroboam, acela care,

Părinte, pe Nebat, îl are.

4Cel ce-n cetate o să piară

Va fi mâncat de câini. Afară –

Atunci când întâmpla-se-va

Ca să îți moară cineva –

De păsările cerului,

Mâncată fi-va carnea lui.”

5Dar faptele ce le-a făcut

Baeșa-atunci, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Cari, în Israel, au domnit?

6Baeșa-a fost adăugit,

Părinților și îngropat

La Tirța. El a fost urmat

De fiul său – Ela, numit –

Cari în Israel a domnit.

7Prin Iehu – prin prorocul care,

Părinte, pe Hanani-l are –

Cuvântul Domnului vorbise

Despre Baeșa și vestise

Pieirea împăratului

Precum și cea a casei lui,

Pentru tot răul săvârșit

Și pentru că el a lovit

Pe cei ce-n țară se aflau

Și din Ieroboam veneau.

Domnia lui Ela

8Când Ela fost-a-ncoronat

În Israel ca împărat

Ani douăzeci și șase-avea

Asa, de când împărățea

În Iuda. Ela a domnit

La Tirța, unde-a și murit.

Pe scaunul de împărat,

Ela, numai doi ani, a stat.

9El a avut un slujitor –

Zimri numit – conducător

Fiind pus peste jumătate

Din carele-n țară aflate.

Ela, la Tirța chefuia

În casa care o avea

Arța – omu-mpăratului –

Mai mare peste casa lui.

Zimri, un plan, a ticluit

Contra lui Ela: a venit,

Pe negândite, peste el,

10Și l-a ucis. În acest fel,

Pe al lui tron de împărat,

Zimri – în urmă – s-a urcat.

Atunci când Zimri a venit

Și în Israel a domnit,

Ani douăzeci și șapte-avea

Asa, de când împărățea.

11După ce Zimri s-a urcat

Pe scaunul de împărat,

El i-a ucis pe cei pe care

Baeșa-n a lui casă-i are,

Căci rude-n viață n-a lăsat

Și nici prieteni n-a cruțat.

12Nimeni, dintre acei pe care

Baeșa-n a lui casă-i are,

Nu a scăpat, căci negreșit,

Prin Zimri fost-a împlinit,

Atunci, cuvântul Domnului,

Pe care, prin prorocul lui –

Prin Iehu – Domnul îl rostise

13Așa precum El plănuise,

Din pricină că în păcat –

Întâi Baeșa ca-mpărat,

Și-n urmă Ela, fiul lui –

Au tras poporul Domnului.

Cei doi, la idoli, au slujit,

Iar pe-a lor cale, s-a vădit

Că tot poporul a călcat,

Încât pe Domnu-a mâniat.

14Dar toate câte le-a făcut

Ela, atunci, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Cari înainte-i au venit

Și-n Israel au stăpânit?

Zimri

15Ani douăzeci și șapte-avea

Asa, de când împărățea,

Atunci când Zimri, împărat,

La Tirța, fost-a-ncoronat

Și șapte ani acolo, el

A-mpărățit, în Israel.

La Ghibeton, s-au adunat

Israeliții și-au purtat

Lupte, căci el și-al său popor

Erau ai Filistenilor.

16În tabără, s-a auzit

Vestea că Zimri-a uneltit

Și l-a ucis pe împărat.

Poporu-atuncea l-a luat

Pe Omri – pe acela care

Peste oștire-a fost mai mare –

Făcându-l domn, în Israel.

17Omri – și-alăturea de el,

Întreg poporul – au plecat

Din Ghibeton și-au atacat

Cetatea Tirța, de îndată.

18Zimri, văzând că e luată

Cetatea Tirța, a fugit

Grabnic, și s-a adăpostit

În cetățuia cea pe care

Casa împărătească-o are.

Acolo, el s-a încuiat,

Iar apoi, casei, foc i-a dat.

În felu-acesta, a murit,

19Pentru că a păcătuit –

Ca și înaintașul său –

Făcând doar ceea ce e rău,

Față de Domnul, căci urmase

Calea pe care o lăsase

Ieroboam, iar după el,

A tras întregul Israel.

20Dar toate câte le-a făcut

Zimri, atunci, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Cari înainte-i au venit

Și-n Israel au stăpânit?

21În două-atunci, s-a despărțit

Poporul. Unii l-au voit

Pe Tibni – pe acela care,

Părinte, pe Ghinat, îl are –

Iar alți-au vrut ca împărat

Să fie Omri-ncoronat.

22Cei cari, pe Omri, l-au dorit,

Să-i biruiască-au reușit,

Pe cei care au căutat

Pe Tibni-a-l pune împărat.

În lupte, Tibni a murit,

În timp de Omri a domnit.

Domnia lui Omri

23Ani treizeci și-unu împlinea

Asa, de când împărățea,

Atunci când Omri, așezat,

Fost-a-n Israel, împărat.

Ani doisprezece, a stat el,

Ca împărat, în Israel.

După ce șase ani a stat

La Tirța ca și împărat,

24A cumpărat muntele care,

„Samaria”, drept nume, are

Și doi talanți plătit-a el –

De-argint – pe muntele acel.

Muntele-apoi, l-a întărit

Și, o cetate a zidit

Pe creastă. Când a terminat,

Cetății-acelea i-a dat

Numele de „Samaria”,

Așa după cum se numea

Șemer, stăpânul muntelui,

Cel care i-l vânduse lui.

25La fel ca-naintașul său,

Omri-a făcut ce este rău

Față de Domnul, ne-ncetat.

Cu mult mai rău el s-a purtat,

Decât cei dinaintea lui.

26Pe calea împăratului

Ieroboam – acela care,

Părinte, pe Nebat, îl are –

Necontenit, Omri-a umblat

Și la păcate s-a dedat.

Prin idolii la cari slujise,

Mânia Domnului stârnise.

27Dar faptele ce le-a făcut

Omri, atunci, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Cari înainte-i au venit

Și-n Israel, au stăpânit?

28Când de pe lume a plecat,

A fost și el adăugat

Părinților ce i-a avut.

Mormântul său a fost făcut

În a Samariei cetate,

Iar când au fost sfârșite toate,

Ahab – al său fiu – a venit

Și-n Israel a-mpărățit.

Ahab și Izabela

29Treizeci și opt de ani făcea

Asa, de când împărățea,

Când în Israel a venit

Ahab, de a împărățit.

Ahab este acela care,

Pe Omri, drept părinte-l are,

Și două’și doi de ani a stat

El, la Samaria-mpărat.

30Ca și înaintașul său,

El a făcut ce este rău

Față de Domnul, ne-ncetat.

Cu mult mai rău el s-a purtat,

Decât înaintașii lui.

Pe calea împăratului

Ieroboam – acela care,

31Părinte pe Nebat, îl are –

El a umblat, necontenit,

Iar pe deasupra, s-a-nsoțit

Cu Izabela – fata care,

Părinte, pe Etbaal, îl are –

Al cărei tată, împărat

Era-n Sidon încoronat.

Ahab, în urmă, a zidit,

Altar – lui Baal – și i-a slujit.

32Un templu, el i-a înălțat,

Lui Bal, unde a așezat

Altarul ce l-a întocmit.

Templul acela l-a zidit

În a Samariei cetate.

33Apoi, după aceste toate,

El, Astarteei, i-a cioplit

Un idol. Astfel, s-a vădit

Că mult mai rău el s-a purtat,

Decât aceia care-au stat

Pe scaunul lui Israel,

‘Nainte de a fi domn el.

Ca toți ceilalți de pân’ atunci,

Ale lui Dumnezeu porunci,

Mereu, el le-a nesocotit,

Încât mânia I-a stârnit.

34Apoi, pe vremea lui Hiel –

Cel care fost-a din Betel –

A Ierihonului cetate

A rezidit-o. Așezate

Sunt ale sale temelii,

Cu prețul primului din fii

Cari, Abiram, a fost chemat.

Porțile i le-a așezat

Cu prețul vieții fiului

Mai mic, aflat în casa lui,

Care, Segub, a fost numit.

În acest fel, s-au împlinit

Cuvintele ce le rostise

Domnul, atuncea când vorbise,

Prin Iosua, acela care,

Pe Nun, ca și părinte-l are.