Psalmii 60 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Către mai marele pe care,Ceata de cântăreți îl are.Cum „Crinul mărturiei” este,Vor trebui ca și acesteCuvinte, din astă cântare,A fi cântate, fiecare.De David e alcătuitPsalmul și fost-a hărăzitCa-nvățături cântul să dea,Pe vremea-n care se găseaÎn luptă – el și-ai săi oșteni –Cu oștile de SirieniDin Țoba și de-asemeneaȘi din Mesopotamia.Pe vremea ‘ceea, înapoi,S-a-ntors Ioab, bătând apoi,Oastea de doisprezece mii –Dintre-ai Edomului copii –Cari pentru luptă se-adunaseȘi-n Valea Sării se-așezase

1O, Doamne, Tu ne-ai lepădat!

Ne-mprăștii, căci Te-ai mâniat!

Doamne, îndură-Te de noi

Și ne ridică iar, apoi!

2Pământul l-ai cutremurat

Și-n urmă Tu l-ai despicat.

Acum se clatină. Privește!

Drege-i spărtura și-l oprește!

3Prin lucruri grele, l-ai făcut

Pe-al Tău popor de a trecut.

Ai adăpat a noastră fire

Cu vinul cel de amorțire.

4Doamne, un steag, apoi, ai dat

Acelor cari au arătat

Precum că teamă au de Tine,

Ca înălțat să-l poată ține

Spre biruința-adevărată

Care din adevăr se-arată.

5Pentru-a putea fi izbăviți

Cei care Îți sunt prea iubiți,

Prin dreapta Ta, Tu scapă-ne

Degrabă, și ascultă-ne!

6Iată că glasul Domnului

Vorbit-a în sfințenia Lui:

„Nu mai e mult și biruiesc:

Sihemul am să-l împărțesc

Și-am să măsor ținutul tot,

Cari este al văii Sucot.

7Ținutul Galaadului

Se dovedește-al Domnului.

Al meu, Manase se arată,

Iar Efraimul – totodată –

Tărie-i e capului Meu.

Iuda Îmi este, tot mereu,

Al Meu toiag de cârmuire.

8Despre Moab, să aveți știre

Că drept lighean Eu l-am luat,

Ce-Mi este bun pentru spălat.

Peste Edom – luați aminte –

Arunc a Mea încălțăminte.

În urmă, țara cea pe care

Neamul de Filisteni o are,

Din a Mea pricină-o să fie

Plină numai de bucurie!”

9Dar cine e acela care

Mă va lua pe mine, oare,

Să văd cetatea întărită,

Cu ziduri ‘nalte-mprejmuită?

Dar cine e acela care,

Către Edom, mă duce oare?

10Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel

Care ne-ai lepădat și-astfel,

Oștirea noastră nu voiești

În bătălie s-o-nsoțești?

11Nu Îți întoarce-al Tău obraz,

Ci ajutor dă-ne-n necaz,

Căci ajutorul omului

Zadarnic e, ca truda lui.

12Doar Dumnezeu e-Acela cari

Ne-ajută-a face isprăvi mari.

Vrăjmașii, o să ni-i zdrobească

Și are să îi nimicească.