Faptele apostolilor 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Înălțarea lui Iisus

1Întâia-mi carte, Teofile,

Vorbitu-ți-a-n ale ei file,

De tot ceea ce a făcut

Iisus, chiar cum a început

Când a pornit să îi învețe,

Pe oameni, și să dea povețe –

2De la-nceputuri, până când,

La cer, S-a înălțat, zburând,

După ce mai întâi a dat,

Prin Duhul Sfânt, și a lăsat

Apostolilor Lui, atunci,

Acolo, ale Lui porunci.

3După ce-a pătimit, Iisus,

La ucenicii Săi, S-a dus;

În fața lor, S-a-nfățișat

Și, tuturor, dovezi le-a dat,

Că viu e – dragă Teofile –

Un timp de patruzeci de zile,

În care le-a vorbit, mereu,

Pe larg, de a lui Dumnezeu

4Împărăție. Apoi, El

Le-a poruncit, ca-n locu-acel –

Deci la Ierusalim – să stea,

Până când o să li se dea,

A Tatălui, făgăduință,

„De care, voi aveți știință,

Din vorbele ce vi le-am spus,

Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.

5„Ioan, cu apă-a botezat.

Voi, însă, veți fi căpătat,

Nu după mult timp – căci mai sânt

Puține zile – Duhul Sfânt.

De-aceea zic: să nu plecați,

Până când fi-veți botezați”.

6Apostolii L-au întrebat,

Când iar, cu toți, s-au adunat:

„Doamne, în acest timp, gândești

Că vrei ca să statornicești,

Aici, iar, a lui Israel

Împărăție?” Însă, El

7Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți,

Căci voi nu trebuie să știți

Nici vremuri, nici soroace. Toate,

De Tatăl Meu, au fost păstrate,

Sub stăpânirea Sa. Ci voi,

8Putere, veți primi apoi,

Când Duhul Sfânt o să coboare,

Din ceruri, peste fiecare,

Și-n felu-acesta, întăriți,

Martorii Mei, aveți să fiți,

Aici, chiar unde ne găsim –

Adică în Ierusalim –

Precum și în toată Iudeea,

Samaria, iar – după-aceea –

Pe-ntinderea pământului,

Până la marginile lui.”

9Când a sfârșit de cuvântat,

La cer, ușor, S-a înălțat

Și-n urmă, a venit un nor,

Cari L-a ascuns, de ochii lor.

10Pe când ședeau ei, neclintiți –

Spre cer, cu ochii, pironiți –

În haine albe-nveșmântați,

Li se-arătară doi bărbați,

11Care i-au întrebat apoi:

„De ce priviți, spre ceruri, voi,

Bărbați Galileeni? Iisus,

Cel care-n slăvi S-a-nălțat, sus –

Cel care pân’ acum a fost

Aicea, în mijlocul vost’ –

La fel, va reveni, curând,

Cum L-ați văzut, la cer, mergând.”

Întoarcerea apostolilor

12Ei, spre Ierusalim, apoi,

Luară drumul, înapoi,

Din Muntele Măslinilor.

Ajuns-a, iute, ceata lor,

Căci muntele – așa cum știm –

E chiar lângă Ierusalim,

Cam la lungimea drumului,

Din zilele Sabatului.

13Sosind, în casă, au intrat

Și, în odaie, au urcat,

Unde – de obicei – ședeau.

Atunci, acolo, se aflau

Petru, Iacov, Ioan, Andrei;

De-asemenea, erau cu ei,

Filip, Toma, Bartolomeu,

Matei, Iacov al lui Alfeu,

Simon – Zilotul, poreclit –

Și cel cari Iuda s-a numit –

14Fiu al lui Iacov. Toți stăteau

Și, într-un cuget, stăruiau,

Mereu, în rugăciuni. Cu ei,

Erau și câteva femei:

Maria – mama Domnului –

Iar, lângă ea, toți frații Lui.

Alegerea lui Matia

15Petru se ridică-n picioare,

Privi întreaga adunare –

O sută douăzeci de frați

Erau, acolo, adunați –

Iar apoi, zise: „Fraților,

16Cuvintele Scripturilor,

Care-s de Duhul Sfânt rostite,

Prin David, trebuie-mplinite;

Ele, de Iuda, ne-au vorbit –

De cel ce a călăuzit

Mulțimile, care s-au dus,

Ca să Îl prindă pe Iisus.

17Iuda, așa cum știți și voi,

Era, în slujbă, ca și noi.

Părtaș era, cu noi, la fel,

Din al nost’ număr, fiind el.

18Omul acest a dobândit,

Cu bani – pe care i-a primit

Pentru a lui nelegiuire –

Un mic ogor. Toți avem știre,

Că după ceea ce-a făcut,

Cu capu-n jos, el a căzut

Și-astfel, în două, a crăpat,

Încât i s-au împrăștiat

Și măruntaiele. Noi știm

19Că ăst fapt, în Ierusalim,

De toată lumea-i cunoscut.

Tocmai de-aceea – ați văzut –

Ogorul, ce l-a dobândit,

E „Acheldama” denumit,

Căci tălmăcirea numelui

Este „Ogorul sângelui”.

20Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie:

„Casa-i va rămânea pustie,

Căci nimeni nu va sta în ea!”

Iar „Slujba-i, altul să o ia!”

21Deci, din cei cari ne-au însoțit,

De când, cu noi, a viețuit

Domnul Iisus – de la Iordan,

22Când botezatu-L-a Ioan

Și până când a fost răpit,

La cer – trebuie rânduit

Unul, care să ne-nsoțească

Și care să se dovedească

A fi martor, al Domnului,

Martor al învierii Lui.”

23Pe doi inși, frații i-au trimis:

Pe Iosif – sau Barsaba zis –

Numit și Iust, și-a mai venit

Cel care Matia s-a numit.

24Apoi, toți au îngenunchiat

Și-o rugăciune-au înălțat:

„O, Doamne, Tu care privești

În inimi, să ne deslușești,

Care – din cei doi – vrei să fie

25Ales, pentru apostolie,

Pe Iuda, să-l înlocuiască

Și, slujba, să i-o împlinească.”

26Au tras la sorți și a ieșit

Că Iuda fi-va-nlocuit,

De către Matia, iar, astfel,

Apostol, a ajuns și el

Și, cu cei unsprezece-ndat’,

De-atuncea, fost-a numărat.