Ioan 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prigonirea ucenicilor

1„De-aceste lucruri, v-am vorbit,

Ca un prilej de poticnit –

Sau de cădere – nu cumva,

Să fie, pentru voi, cândva.

2Din sinagogi, fără vreo vină

Veți fi goniți; ba o să vină

Vremea, când crede-va oricine,

Că dacă vă ucide-i bine,

Că el, o slujbă, a adus,

Lui Dumnezeu, când v-a răpus.

3Se vor purta, astfel, cu voi,

Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi –

Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

4V-am spus tot, ca atunci, când vine

Ceasul, ca să se împlinească,

Acestea să vă amintească,

De toate câte v-am vorbit.

Totul nu v-am destăinuit,

De la-nceput, pentru că Eu

Eram, atunci, cu voi, mereu.”

Lucrarea Mângâietorului

5„Acum, Mă duc, precum v-am zis,

La Cel ce-n lume M-a trimis;

Și nimeni nu M-a întrebat:

„Unde Te duci?” V-am arătat,

6Aceste lucruri, și-am văzut

Că, întristarea v-a umplut.

7Vă spun, că pentru voi, mai bine,

Este să plec, căci atunci vine

Mângâietorul. Dacă Eu

Nu voi pleca la Tatăl Meu,

Mângâietorul pomenit

Nu o să vină. Negreșit,

Eu plec din lume, dar apoi,

Degrabă, Îl trimit la voi.

8Atunci când El are să vină,

Va dovedi, a lumii vină,

Făcând, la păcat, referire,

Precum și la neprihănire,

Iar, mai apoi, la judecată.

9Referitor la păcat, iată:

Nu crede-n Mine, nicidecum.

10Despre neprihănire-acum:

La Tatăl Meu, Eu pleca-voi

Și nu Mă veți mai vedea voi.

11Referitor la judecată:

Acel ce peste lumea toată

Este stăpân, e judecat.

12De nu v-ar fi greu de purtat,

V-aș spune multe. Dar când vine

13Mângâietorul, de la Mine –

Duhul Acel de adevăr –

Vă va conduce-ntr-adevăr;

El, de la El, n-o să vorbească,

Ci o să vă destăinuiască

Lucrări, de El doar, auzite.

Astfel, vă sunt descoperite

Lucrări fără asemănare –

Adică cele viitoare.

14El are să Mă proslăvească,

Pentru că o să folosească

Din ce-i al Meu și, pentru voi,

El va descoperi, apoi.

15Ce are Tatăl, este-al Meu:

Tocmai de-aceea, am zis Eu,

Că ia din ce-i al Meu, și-apoi,

Descoperi-va, pentru voi.”

Întristarea prefăcută în bucurie

16„Peste puțin, n-o să puteți,

Pe Mine, să Mă mai vedeți;

Puțin, însă, va trece-apoi

Și iarăși, Mă veți vedea voi;

Căci, așa cum v-am spus mereu,

Am să Mă duc, la Tatăl Meu.

17Mulți ucenici s-au întrebat:

„Vorbele Lui, ce-au însemnat:

„Peste puțin, nu veți putea

Pe Mine, a Mă mai vedea”,

„Peste puțin, o să puteți

Ca iarăș’, voi să Mă vedeți”,

Sau „Pentru că, la Tatăl Meu,

Va trebui să Mă duc Eu”?”

18Ei au zis, deci: „Ce însemnează

„Peste puțin timp”? Ce urmează?

Ce vrea să spună?” Dar, Iisus

19Le-a cunoscut gândul și-a spus:

„Oare de ce, vă frământați?

Ce însemnează – vă-ntrebați –

Cuvintele: „N-o să puteți,

Peste puțin, să Mă vedeți”

Sau „Apoi iarăș’ veți putea,

Peste puțin, a Mă vedea”?

20Când voi o să vă tânguiți

Și când veți plânge-amar, să știți,

Că lumea bucura-se-va.

Nu vă-ntristați, de-așa ceva,

Căci preschimbată o să fie

Tristețea voastră-n bucurie.

21Femeia, cari trebuie-a naște,

Când simte ce dureri o paște,

Se întristează, negreșit,

Pentru că ceasul i-a sosit.

Însă, după ce a născut,

După ce, pruncul, și-a văzut,

De suferință, nu mai știe,

Căci plină e, de bucurie,

Că s-a născut un om, pe lume.

22La fel e și cu voi, și-anume:

Acuma, sunteți întristați,

Dar iar, o să vă bucurați,

Căci Eu, din nou, vă voi vedea

Și-atunci, nimeni nu va putea

Răpi, a voastră bucurie.

23Când ziua ‘ceea o să vie,

Nimic n-o să Mă întrebați.

Orice veți cere, căpătați,

De la al Meu Tată, mereu –

Când cereți, în Numele Meu.

24Până acuma, n-ați cerut,

Căci voi, pe Mine, M-ați avut,

Aici; dar cereți, ca să fie,

Astfel, a voastră bucurie,

Deplină, când o să primiți,

În al Meu Nume, ce doriți.”

Cuvinte de rămas bun

25„Acum, în pilde, v-am vorbit,

Dar vine-un ceas, când, deslușit –

De Tatăl – vă voi vorbi Eu.

26Atuncea, în Numele Meu,

Voi o să cereți, dar vă zic,

Că n-am să-L rog, pentru nimic,

27Pe Tatăl Meu, căci vă iubește

El Însuși, și vă dăruiește

Ce vreți, pentru că M-ați iubit

Și ați crezut că am venit,

Chiar de la Domnul Dumnezeu.

28Venit-am, de la Tatăl Meu,

Și-n astă lume, am intrat.

Curând, lumea, voi fi lăsat

Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”

29Toți ucenicii au zis: „Iată,

Acuma, foarte deslușit,

Fără vreo pildă, ne-ai vorbit.

30Noi știm că toate, Tu le știi,

Că n-ai nevoie ca să fii,

De către nimeni, întrebat.

Acum, credem că ești plecat,

Chiar de la Domnul Dumnezeu.”

31„Credeți, acum, ce am spus Eu?”,

A întrebat Iisus. „Să știți,

32Că vine-un ceas, când, risipiți,

Veți fi cu toții, primprejur,

La ale voastre și – singur –

Mă veți lăsa voi; însă Eu

Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

33V-am spus acestea, să puteți,

În Mine, pace, să aveți.

În lume, multe veți păți –

Necazuri vă vor încolți –

Dar îndrăzniți, necontenit,

Căci Eu, lumea, am biruit.”