Ioan 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vindecarea unui orb din naștere

1Pe drum, Iisus, când a trecut,

Un orb din naștere-a văzut.

2Ai Săi discipoli au voit

A ști: „Cine-a păcătuit,

Învățătorule, ce crezi,

De acest om, pe care-l vezi,

S-a născut orb? Părinții lui?

Sau, e păcatul omului?”

3Atuncea, către ucenici,

Iisus a zis: „Nici el și nici

Ai săi părinți nu au greșit –

Nimeni nu a păcătuit.

S-a născut orb, ca să se-arate

Lucrările mari, minunate,

Ale lui Dumnezeu, în el –

De-aceea, s-a născut astfel.

4Cât este ziuă, Eu muncesc –

Lucrez de zor – să-nfăptuiesc

Lucrarea Celui, ce v-am zis,

Că-n astă lume, M-a trimis.

Când are să se înnopteze,

Nimeni nu poate să lucreze.

5Cât sunt în lume, pe pământ,

Aici, Lumina lumii sânt.”

6Când a sfârșit de cuvântat,

El, în țărână, a scuipat,

Tină făcu și-ai orbului

Ochi, unsu-i-a, cu mâna Lui.

7„Te spală, într-o scăldătoare –

A Siloamului – știi care” –

Acelui orb, Iisus i-a zis;

(„Siloam” înseamnă „Trimis”.)

Orbul, ascultător, s-a dus,

Făcând așa cum i s-a spus

Și-ndată, el și-a căpătat,

8Vederea. Toți s-au minunat –

Vecini și cei ce l-au știut

Că-i cerșetor – când l-au văzut,

Și se-ntrebau: „Nu el ședea,

În locu-acesta, și cerșea?”

9„Ba da, el e” – unii ziceau;

„Seamănă doar” – alții spuneau.

„Sunt eu, sunt eu!” – orbul a zis.

10„Dar ochii, cum ți s-au deschis?”,

Cu toți-atunci l-au întrebat.

11Cel ce-a fost orb, a cuvântat:

„Un om, unul Iisus numit,

Acela m-a tămăduit;

A făcut tină și mi-a pus,

Apoi, pe ochi, iar eu m-am dus,

Așa precum m-a îndemnat,

La Siloam, de m-am spălat.

Astfel, vedere-am dobândit.”

12„Unde-i Acel om” – au voit

A ști cu toți. „Eu, acum, viu!” –

Răspunse fostul orb – „Nu știu!”

Cercetarea orbului de Farisei

13Atuncea, l-au luat cu ei

Și-l duseră, la Farisei.

14Era chiar ziua de Sabat,

Când orbul fost-a vindecat,

Cu tina pusă de Iisus.

15Din nou, multe-ntrebări i-au pus

Și Fariseii, orbului,

Despre tămăduirea lui.

El zise: „Tină a făcut,

M-a uns cu ea și am văzut,

După ce, ochii, mi-am spălat.”

16„Nu ține, ziua de Sabat,

Omul Acel? E foarte greu,

Să crezi că, de la Dumnezeu,

Sosește El” – unii ziceau.

Alții, în schimb, se întrebau:

„Un păcătos – un om – cum poate,

Astfel de semne minunate,

Ca să înfăptuiască, oare?”

Și, între ei, fu dezbinare.

17Iarăș’, pe orb, l-au întrebat:

„De Cel care te-a vindecat –

Cel care ochii ți-a deschis –

Tu ce crezi?” „E proroc” – le-a zis

Orbul – „căci bine m-a făcut.”

18Iudeii, însă, n-au crezut

Că a fost orb, dar i-au chemat,

Pe-ai săi părinți, și-au întrebat:

19„Acesta-i fiul vostru, care

S-a născut orb? El o fi, oare?

Cum dară de, acuma, vede?!”

20Părinți-au zis: „Ce putem crede?

E-al nostru fiu. Orb, s-a născut.

Ne minunăm de ce-am văzut!

21Cum vede, cine i-a deschis

Ochii, nu știm! Pare un vis!

Dar, iată cum să procedați:

Mai bine, să îl întrebați

Pe el; e-n vârstă și, firește,

Poate vorbi, în ce-l privește.”

22Părinții lui așa vorbeau,

Căci, de Iudei, ei se temeau.

Știau ce-aveau de gând să facă,

Cu ei și cu al lor fiu, dacă

Mărturiseau despre Iisus

Și, că-I Hristosul, ar fi spus:

Din sinagogă, imediat,

Pe toți, afară, i-ar fi dat.

23Aste motive i-au silit,

Pe acei oameni, de-au vorbit,

Iudeilor, în acest fel,

Zicând: „Să-l întrebați, pe el.”

24Când Fariseii l-au chemat,

Pe orbul ce-a fost vindecat,

I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu,

De-acuma, să Îi dai, mereu!

Cel ce te-a vindecat, pe tine,

E-un păcătos, știm foarte bine.”

25„O fi sau nu, un păcătos,

Nu știu! Ci știu doar că m-a scos

Din bezna-n care m-am născut!”–

Răspunse orbul. „N-am văzut,

Însă acuma, am ajuns

Să văd, și-atât îmi e de-ajuns!”

26Atunci, ei – iar – au întrebat:

„În ce fel, fost-ai vindecat?

Ce ți-a făcut și ce ți-a zis,

Încât, ochii ți s-au deschis?”

27„Am spus, dar nu m-ați ascultat!”

Le zise el. „Vreți, ne-apărat,

Încă o dată, s-auziți?

Sau vreți și voi să-I deveniți

28Discipoli?” Ei au tăbărât,

Cu gura, și l-au ocărât:

„Tu-I ești discipol, cum vedem!

Dar noi, ai lui Moise, suntem!

29Lui Moise, Domnul i-a vorbit;

Însă, de unde a venit

Acesta, nimenea nu știe.”

30Omul răspunse: „Totuși, mie,

Mi-a deschis ochii, și-am văzut!

De-aici, mirarea-mi s-a născut:

Că voi nu știți de unde vine.

31Însă, cunoașteți, foarte bine,

Că Dumnezeu, de păcătoși,

N-ascultă. Cei evlavioși –

Și temători de Dumnezeu –

Care fac voia Sa mereu,

Aceia doar, sunt ascultați.

Voi, acest lucru, îl știați!

32Dar de când lumea s-a-ntocmit,

Nicicând, nu s-a mai pomenit,

Ca cineva să fi deschis,

Unui orb, ochii – pare vis! –

Născut fără vedere. Eu,

33Dacă nu de la Dumnezeu,

Omul Acesta vine, zic,

Că n-ar putea face nimic!”

34„Tu ești, cu totul, în păcat

Născut!” – i-au zis ei, imediat.

„Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!”

Apoi, l-au scos, grabnic, afară.

Iisus întâlnește pe orb în Templu

35Iisus află ce s-a-ntâmplat –

Că orbu-afară a fost dat –

Iar când, apoi, l-a întâlnit,

Din întâmplare, i-a vorbit:

„Crezi în Fiul lui Dumnezeu?”

36„Dar cine e, Doamne, căci Eu

Voiesc a crede-n El” – a spus

Omul acela, iar Iisus

37Îi zise: „Tu L-ai întâlnit:

E Cel ce te-a tămăduit –

Acela ce te-a făcut bine,

Care vorbește-acum cu tine.”

38„Cred Doamne, cu-adevărat!”–

Orbul I-a zis, și s-a-nchinat.

39„Eu am venit ca, lumea toată,

Astfel, să fie judecată:” –

A zis Iisus – „cei orbi să vadă;

Iar cei ce văd, să nu mai vadă

Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,

40Erau prezenți și Farisei

Care L-au auzit și-apoi,

I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”

41„De ați fi orbi” – a cuvântat

Iisus – „nu ați avea păcat.

Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas,

Și-astfel, păcatul v-a rămas.”