Exodul 37 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Facerea chivotului

1Apoi, meșterul Bețalel

A întocmit chivotu-acel,

Pe care Domnul l-a cerut,

Așa cum Moise l-a văzut.

Pentru-al chivotului cioplit,

Lemn de salcâm s-a folosit.

Doi coți jumate, în lungime,

Avea chivotul. În lățime

Și-n înălțime-asemenea,

Un cot jumate doar avea.

2Chivotul, când a fost sfârșit,

Cu aur, el l-a poleit:

L-a poleit pe exterior

Și tot la fel, în interior.

Cu un chenar, de aur pur,

L-a încadrat, jur împrejur.

3Patru verigi au fost turnate,

Din aur, care, așezate

Au fost, în colțurile lui.

4I-a mai făcut, chivotului,

Drugi de salcâm. Când i-a sfârșit,

Cu aur, el i-a poleit.

5Drugii acești au fost luați

Și prin verigi, apoi, băgați –

Prin cele care-au fost turnate

Din aur și-apoi așezate

Pe marginea chivotului,

Servind pentru mutarea lui.

6Peste chivot, apoi, a pus

Capacul, căruia i-a spus

„Al ispășirii”. L-a lucrat,

Numai din aurul curat.

Doi coți jumate-avea lungime,

Și-un cot jumate în lățime.

7Apoi, din aurul bătut,

Doi heruvimi a mai făcut

Și pe capac i-a așezat.

8Unu-ntr-un capăt s-a aflat,

Iar altu-n capătul opus –

Deci față-n față, el i-a pus,

Peste capacul ispășirii.

9Astfel, se arătau privirii,

Cu aripile-acoperind

Capacul, fața lor fiind,

În așa fel orientată,

Ca înspre el să stea-ndreptată.

Facerea mesei

10După al Domnului îndemn,

O masă a făcut, din lemn.

Așa precum a trebuit,

Lemn de salcâm a folosit.

Doi coți avut-a în lungime,

Un cot jumate-n înălțime,

Și-un cot ea a avut în lat.

11Apoi, cu aurul curat,

A poleit-o, iar în jur,

Chenar avea, din aur pur.

12Mesei, pervaz, i-a așezat –

De-o palmă el a fost de lat,

Având și el, din aur pur,

Chenar făcut jur împrejur.

13Patru verigi au fost turnate –

Din aur – fiind așezate

Lângă picioarele pe care,

Sprijin, în colțuri, masa-și are.

14Lângă pervaz ele erau,

Căci drugi, prin ele, se treceau,

Și ea putea a fi luată –

În felu-acesta – și mutată.

15Lemn de salcâm s-a folosit,

Când drugii mesei s-au cioplit.

În urmă, când au fost sfârșiți,

Cu aur fost-au poleiți.

16Apoi, așa cum s-a cerut,

Cești, farfurii s-au mai făcut;

Cățui, potire s-au lucrat –

Toate din aurul curat –

Căci foloseau, pentru măsură,

La jertfele de băutură.

Facerea sfeșnicului

17Din aurul ce s-a primit,

Un sfeșnic s-a mai întocmit.

Era din aurul bătut –

Dintr-o bucată, tot, făcut.

Piciorul și cu fusul lui,

Potirele sfeșnicului –

Cu gămălii și flori – lucrate,

Dintr-o bucată, fost-au toate.

18Și șase brațe îi ieșeau,

Pe laturi, unde se aflau

Tot câte trei: trei erau puse

Pe-o latură, având opuse

Alte trei brațe-ngemănate.

19Pe ele, fost-au așezate –

În parte, pentru fiecare –

Câte-un potir în chip de floare

Ce cu migdalul aducea

Și-o gămălie-n vârf avea.

Din cele șase brațe care

Erau pe sfeșnic, fiecare,

La fel, au fost alcătuite

Și tot la fel împodobite.

20Pe al său fus, sfeșnicu-avea

Patru potire-asemenea –

Ca floarea de migdal erau,

Și gămălii, în vârf, aveau.

21Pe cele șase brațe care,

Din sfeșnic ies, sub fiecare,

Pusă a trebuit să fie,

Acolo, câte-o gămălie.

22Cu brațul – din acea bucată –

Lucrată fost-a, totodată,

Și gămălia lui. Făcut,

Numai din aurul bătut,

Totul a fost. Aur curat

S-a folosit, neîncetat.

23Și șapte candele-a făcut,

Așa precum i s-a cerut.

Făcut-a cenușările,

Făcut-a și mucările,

Numai din aurul curat.

24Deci, un talant a fost luat –

De aur – iar apoi, din el,

Făcut a fost sfeșnicu-acel,

Uneltele sfeșnicului

Și tot ce-i aparține lui.

Altarul pentru tămâie

25Altar, precum i s-a cerut,

Pentru tămâie, a făcut.

Altarul, pentru-a fi cioplit,

Lemn de salcâm s-a folosit.

Un cot avut-a în lungime,

Și încă unul în lățime;

În înălțime, trebuia,

Doi coți, altarul a avea,

Și-n patru muchii el să fie;

Iar coarnele ce-aveau să-i vie

Cioplite-altarului acel,

Dintr-o bucată sunt, cu el.

26Cu aur fost-a poleit

Întreg altarul, negreșit –

Partea de sus, pereții lui

Și coarnele. Altarului

I s-a făcut, din aur pur,

Cunună, de jur împrejur.

27Sub ea, două verigi ședeau,

Care din aur doar erau.

În unghiuri, el le-a așezat

Și drugi, prin ele, a băgat,

Ca să servească fiecare,

Pentru-a altarului mutare.

28Drugii, din lemn, au fost ciopliți

Și-apoi, cu aur, poleiți;

Iar lemnul ce s-a folosit,

Salcâm fusese, negreșit.

29Urmând al Domnului îndemn,

El a făcut și untdelemn,

După un meșteșug pe care,

Doar cel ce face mir îl are.

Uleiul, astfel pregătit,

La ungeri sfinte-i folosit;

Și la tămâi mirositoare

Își află întrebuințare.