Tit 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Tu, însă, propovăduiește,

Doar lucrul ce se potrivește

Cu-nvățătura sănătoasă,

Adevărată și serioasă.

2Spune bătrânilor, să știe,

Că treji ei trebuie să fie,

Vrednici de cinste, cumpătați,

De sănătate încărcați;

Apoi, treji, în orice privință,

Referitoare la credință,

La dragoste și la răbdare.

3Femeile acelea care,

În vârstă, sunt, mereu să știe,

În cuviință, să se ție,

În ce privește-a lor purtare:

Să nu fie clevetitoare,

Să nu fie, la vin, dedate

Și să-i învețe, cu dreptate,

Pe alții, tot ce e plăcut

Și, ce e bine, de făcut;

4Pe tinere, să sfătuiască,

Soții și fiii, să-și iubească;

5Apoi, să fie cumpătate,

Să-și aibă viețile curate

Și să își vadă, fiecare,

De treaba casei ce o are.

De-asemenea, bune să fie

Și-apoi, necontenit, să știe,

Supuse-a fi, bărbaților,

Ca nu cumva, purtarea lor –

Pe unii, care-n jur le sânt –

Despre-al lui Dumnezeu cuvânt,

Să-i facă-a spune vorbe rele,

Văzând că nesupuse-s ele.

6Apoi, mai trebuie-nvățați

Cei tineri, a fi cumpătați.

7În tot ce faci, în ce vei spune,

Pildă să fii, în fapte bune.

De-asemenea, atunci când ai,

Învățături, ca să le dai,

Dovadă fă, de curăție –

Neîncetat – de vrednicie,

8De o vorbire sănătoasă,

Fără cusururi și serioasă,

Ca să rămână de rușine

Cel cari, potrivnic, ți se ține,

Să nu mai poată spune-apoi,

Nici un cuvânt rău, despre noi.

9Să spui, de-asemeni, robilor,

Supuși a fi stăpânilor,

Și-n lucrurile ce le fac,

Să caute-a le fi pe plac.

Vorba, să nu cumva, apoi,

Să le-o întoarcă, înapoi.

10Să nu fure, ci ei să știe,

Dovadă de credincioșie

Desăvârșită, ca să dea,

Pentru că astfel, vor putea,

Cinste a-I da, lui Dumnezeu –

Mântuitorul nost’, mereu –

Precum și-nvățăturii Lui,

11Pentru că harul Tatălui,

Care aduce mântuire

Pentru întreaga omenire,

A fost, acuma, arătat.

12Harul acesta ne-a-nvățat,

S-o rupem cu păgânătatea,

Cu poftele, cu răutatea,

Și-n veacul de acum, să știm,

Plini de evlavie să fim,

Trăind o viață cumpătată –

Doar în dreptate – și curată,

13În așteptarea împlinirii

Nădejdii noastre, a ivirii

Slavei, pe care, tot mereu,

O are-al nostru Dumnezeu

Mântuitor – Hristos Iisus –

Care se află-n ceruri, sus.

14Pe Sine însuși, El S-a dat,

Ca să ne scape de păcat;

Plătit-a o răscumpărare

Și-astfel, pe noi – pe fiecare –

Din lanțul de fărădelege,

A reușit să ne dezlege,

Vrând un norod să-și curățească,

Pe care să îl pregătească

A fi al Lui, râvnă având,

În lucruri bune, orișicând.

15Aceste lucruri, le vestește,

Cu-nțelepciune sfătuiește

Și mustră-atuncea când se cere,

Pe fiecare, cu putere;

Și nimenea să nu-ndrăznească

Apoi, să te disprețuiască.”