Ieremia 41 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Omorârea lui Ghedalia

1În luna-a șaptea, Ismael,

Cu zece oameni după el,

A mers pân’ la Ghedalia.

Fecior al lui Netania

Și Elișama fost-a el.

Știut este că Ismael

Partea făcea, cu vița lui,

Din neamul împăratului.

La Mițpa sta Ghedalia –

Cari, pe Achim, tată-l avea –

Atunci când merse Ismael,

Cu zece oameni, pân’ la el.

Cu toți, la masă, au șezut

Și au mâncat și au băut.

2Cu oamenii ce îi avea,

Feciorul lui Netania,

Când de la masă s-au sculat,

Cu sabia s-a aruncat

Asupra lui Ghedalia –

Cari, pe Achim, tată-l avea

Și pe Șafan. În acest fel,

Ucis a fost, de Ismael,

Cel ce-a fost pus drept dregător

Peste-al Iudeilor popor,

De către marele-mpărat

La Babilon înscăunat.

3El l-a ucis pe dregător,

Cu tot al său întreg popor

În care se aflau Iudei

Și-o bună parte de Haldei

Cari oameni de război erau

Și cari la Mițpa se aflau.

4A doua zi, când nimenea

Încă nimica nu știa

Că Ismael – cu-ai săi – venise

Și pe Ghedalia-l ucise,

5Optzeci de oameni au venit,

Care cu daruri s-au suit,

La Casa Domnului. Erau

Oameni cari, din Sihem, veneau,

Din Silo și de-asemenea

Veneau și din Samaria.

Ei aveau bărbile tăiate

Și purtau straie sfâșiate.

Pe piele, tăieturi, aveau,

Pe care ei și le făceau.

Oameni-aceștia, fiecare,

Aduceau daruri de mâncare

Și cu tămâie, Domnului,

Spre-a le-nchina în fața Lui.

6Al lui Netania fiu – cel

Ce se chemase Ismael –

Plângând, în cale, le-a ieșit,

Din Mițpa, și-astfel le-a vorbit:

„Veniți pân’ la Ghedalia

Care, pe-Achim, tată-l avea!”

7Oamenii mers-au după el,

Iar în cetate, Iemael –

Acela care se vădea,

Feciorul lui Netania –

Îndată i-a înjunghiat,

De ai săi oameni ajutat

Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.

8Doar zece oameni s-au găsit,

Care văzând acest măcel,

Îi ziseră lui Ismael:

„Nu ne ucide, căci putem

Să-ți dăm merinde. Le avem

Ascunse-n câmp. Sunt puse bine.

Le vom aduce dar, la tine,

Dacă ne cruți, căci cu plăcere,

Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!”

Seamă luat-a le ce-au zis

Și-atunci, el nu i-a mai ucis.

9Groapa în care Ismael

I-a pus pe cei uciși de el –

Afară de Ghedalia –

Fusese groapa ce-o avea

Asa, cari fost-a împărat,

În Iuda. Groapa s-a săpat,

Pentru că Asa dovedea

Că de Baeșa se temea,

Adică se temea de cel

Ce-mpărățise-n Israel.

Groapa aceea era mare

Și s-a umplut cu cei pe care

Îi omorâse Ismael,

Al lui Netania fiu. El,

10Din Mițpa, a luat apoi,

Și numeroși prinși de război.

Printre aceștia s-au aflat

Și fiicele de împărat,

Alăturea de tot poporul

Care era cu dregătorul

Ghedalia, acela care,

Părinte, pe Achim, îl are.

Acest popor l-a căpătat

Ghedalia, când i l-a dat

Nebuzardan, conducător

Al cetelor străjerilor.

Cu toți ai săi prinși de război.

Spre Amoniți plecă – apoi –

Feciorul lui Netania

Cari, Ismael, drept nume-avea.

11Dar Iohanan – acela care,

Pe Careah, părinte-l are –

Precum și toți aceia cari

Peste oșteni erau mai mari,

De veste-au prins și au știut

De răul ce a fost făcut

De fiul lui Netania

Cari, Ismael, drept nume-avea.

12La drum, îndată, au pornit,

Cu oștile, și l-au găsit

Pe fiul lui Netania –

Cari, Ismael, drept nume-avea –

La apa Gabaonului.

13Poporu-aflat în jurul lui

S-a bucurat când a văzut

Că Iohanan a apărut.

14Acel poporul ce-a fost luat

Din Mițpa, grabnic l-a lăsat

Pe Ismael și a fugit

Cu Iohanan de s-a unit.

15Dar Ismael – cari se vădea

Feciorul lui Netania –

Cu alți opt oameni, a fugit

De Iohanan și-a reușit,

La Amoniți, loc să găsească,

În care să se-adăpostească.

16În urmă, Iohanan – cel care,

Pe Careah, părinte-l are –

Cu căpitanii lui – cei cari

Peste oșteni erau mai mari –

Au strâns întreg poporu-acel

Ce-a fost răpit de Ismael –

De fiul lui Netania –

Atunci când, pe Ghedalia,

L-a omorât și, înapoi,

Cu toți plecară, mai apoi.

Printre cei strânși se mai găseau

Oameni cari de război erau,

Femei, copii și slujitori,

Precum și fameni-dregători.

Din Gabaon, ei i-au luat

Și au pornit la drum, de-ndat’.

17Apoi, cu toți au poposit

La „hanul lui Chimham” numit,

Chiar lângă Betleem aflat.

De-acolo-n urmă, au plecat

Spre al Egiptului ținut,

18Pentru că-n acest fel au vrut,

Departe, a se ține ei,

De neamurile de Haldei,

Temându-se de ce urmare

Putea avea fapta pe care

O săvârșise Ismael –

Al lui Netania – când el

Ucise pe Ghedalia –

Cari, pe Achim, tată-l avea –

Care pus fost-a dregător,

Peste-al Iudeilor popor,

Tocmai de către cel aflat

În Babilon, ca împărat.