Leviticul 20 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Copiilor lui Israel,

Vorbește-le, în acest fel:

„Dacă un om, dintre cei care,

Israelul, drept fii, îi are –

Sau dacă un străin, din cei

Care vor locui cu ei –

Pe-un fiu al său, are să-l ia,

Pentru Moloh ca să îl dea,

Omul acela – negreșit –

Cu moartea, fi-va pedepsit:

Întreg poporul țării are,

Cu pietre, ca să îl omoare.

3Și Eu voi proceda la fel:

În contra omului acel,

Îmi voi întoarce Fața Mea,

Căci a-ndrăznit ca să îl dea,

Pe unul dintre-ai săi copii,

Pentru Moloh. Voiesc să știi

Că nimicesc ființa lui,

Din mijlocul poporului,

Căci Mi-a spurcat locașul sfânt

Cari este în al vost’ pământ,

Iar al Meu Nume sfânt, astfel,

Ajuns-a necinstit și El.

4Dacă poporul, bunăoară,

Pe omu-acela, nu-l omoară –

Pe cel cari, un copil, și-a dat,

Pentru Moloh – ne-ntârziat,

5Îmi voi întoarce Fața Mea

În contra lui și-asemenea,

Și împotriva a lor lui.

Din mijlocul poporului,

Pe toți, am să îi nimicesc –

Pe cei cari, cu Moloh, curvesc.

6Atunci când întâmpla-se-va

Ca să se ducă cineva,

La cei care, cu morți, vorbesc –

Sau la acei care ghicesc –

Ca împreună să curvească,

Mânia Mea o s-o simțească,

Din plin și-ndată, omu-acel:

Îmi voi întoarce, către el,

Fața, spre nimicirea lui,

Din mijlocul poporului.

7Să vă sfințiți, fiți sfinți, mereu,

Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu.

8Poruncile-Mi, să le-mpliniți

Și legile-Mi să le păziți,

Căci Eu sunt Domnul Cel ceresc –

Eu sunt Cel care vă sfințesc.

9Atunci când întâmpla-se-va

Că blestema-va cineva,

Pe mama sau pe tatăl lui,

Din mijlocul poporului,

Omul să fie nimicit:

Cu moartea, fi-va pedepsit,

Pentru că el a cutezat,

Părinții, de și-a blestemat.

Astfel, sângele mortului

Să cadă dar, asupra lui.

10Dacă se va-ntâmpla, vreodată,

Cu o femeie măritată

Ca să curvească cineva –

Deci cu nevasta altcuiva –

Omul acela, negreșit,

Cu moartea, fi-va pedepsit.

La fel, femeia dovedită

Că a curvit, e pedepsită.

11Atunci când întâmpla-se-va

Ca să se culce cineva,

Cu soața tatălui său, el

Să fie pedepsit, la fel:

Cu moartea, fi-va pedepsit

Și el și cea care-a curvit,

Iar sângele curvarilor

Să cadă peste capul lor,

Căci au făcut ce este rău.

A dezvelit, tatălui său,

El, goliciunea, și-a călcat

Poruncile ce le-am lăsat.

12Atunci, când întâmpla-se-va,

Ca să se culce cineva,

Cu nora sa, pe amândoi,

Aveți a îi ucide-apoi,

Fiindcă prin al lor păcat,

Sângele și-au amestecat.

Sângele lor, de-asemenea,

Peste al lor cap, va cădea.

13Dacă un om culca-se-va,

Vreodată, cu altcineva –

Precum te culci cu o femeie –

Viața, pe loc, să li se ieie,

Căci ceea ce au săvârșit

Este scârbos și, negreșit,

Că al lor sânge, mai apoi,

Cădea-va peste amândoi.

14Dacă un om ia o femeie,

De soață, ca apoi să ieie

Și pe-a ei fiică de soție,

Acela trebuie să fie,

Cu moartea-ndată pedepsit,

Căci este un nelegiuit.

În foc, să-i ardeți, pe toți trei

Ca astfel, tot ce-au făcut ei –

Nelegiuirea lor – apoi,

Să nu rămână între voi.

15Atunci, când întâmpla-se-va

Ca să se culce cineva,

Cu vita lui, să-l pedepsiți:

Cu moartea, voi să îl loviți,

Iar soarta lui, de-asemenea,

Și vita sa o va avea.

16Dacă, de-o vită, o femeie

Se-apropie, să li se ieie,

Îndată, viața, celor două,

Iar sângele, peste-amândouă,

Are să cadă, negreșit.

17Dacă un om a îndrăznit,

Pe sora lui ca să o ia –

Pe fata pe cari o avea

Ori mama sa, ori tatăl său –

Va săvârși un lucru rău.

Dacă rușinea-i va vedea –

Și dacă ea, de-asemenea,

Îi va vedea rușinea lui –

Atuncea, fapta omului

Este o mare mișelie.

De-aceea, nimicit să fie,

Din mijlocul poporului.

El, goliciunea sorei lui,

A dezvelit-o și-a călcat

Poruncile pe cari le-am dat.

Pentru păcatul săvârșit,

Cu moartea, fi-va pedepsit.

18Atunci când întâmpla-se-va,

Ca să se culce cineva,

Cumva, cu o femeie care

E la al ei soroc, și are

Ca goliciunea să-i zărească –

Iar ea o să-i descoperească

Scurgerea sângelui – cei doi

Să fie nimiciți apoi.

19Nu dezveli, pe nici o cale,

Rușinea sorei mamei tale,

Nici pe-a aceleia pe care,

Al tău tată, soră, o are,

Căci asta-nseamnă că-ndrăznești

Ca, ruda, să îți dezvelești.

Cei cari păcătuiesc, să știți

Că au să fie pedepsiți.

20Atunci, când întâmpla-se-va,

Ca să se culce cineva,

Cu-a sa mătușă, negreșit,

Că acel om a dezvelit,

A unchiului său, goliciune.

Păcatul săvârșit, pot spune

Că va fi aspru pedepsit:

Fără urmași, vor fi murit.

21Atunci, când întâmpla-se-va,

Că o să ieie cineva,

Pe a fratelui său soție,

Făcut-a o necurăție:

I-a dezvelit, fratelui său,

Rușinea. Pentru acest rău,

Are să fie pedepsit –

Fără urmași, va fi murit.

22Voi, legile-Mi, să le păziți,

Poruncile-Mi, să le-mpliniți,

Ca nu cumva să fiți vărsați

Din gura țări-n care stați.

23Să nu trăiască ăst popor,

Asemenea neamurilor

Pe care le voi izgoni,

Din fața lui, când va veni

Să stea, în țara ce-i e dată.

Să nu urmeze, niciodată,

A neamurilor obiceie.

Poporul Meu să nu se ieie

După acestea, căci ce fac

Ele, acum, nu-Mi e pe plac;

Și toate câte le-am văzut

La ele, scârbă Mi-au făcut.

24În țara lor, Eu v-am adus

Și face-voi precum am spus:

„Veți stăpâni, în țara lor,

Căci Eu o dau ăstui popor.

O veți avea în stăpânire.

În ea – precum v-am dat de știre

Și-i potrivit cu a Mea vrere –

Va curge doar lapte și miere.”

Eu sunt al vostru Dumnezeu,

Și Eu sunt Domnul, tot mereu.

De-asemenea, Eu sunt Cel care

Alesu-v-am, dintre popoare.

25De-aceea, voi să aveți știre,

Să faceți dar, deosebire,

Între ceea ce-i curăție

Și între ce-i necurăție –

Deci între-un dobitoc curat

Și între cel ce-i necurat,

Sau între păsări ce-s curate

Și între cele necurate.

Știind aceste lucruri, voi

N-aveți a vă spurca apoi,

Prin dobitoace, târâtoare,

Prin toate păsările care

Aflate-s pe acest pământ

Și care, necurate, sânt.

V-am învățat ca să le știți,

Mereu, să le deosebiți,

Spre-a vă feri, neîncetat,

De tot ce este necurat.

26Fiți sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt,

Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

Eu sunt Cel care v-am ales.

Dintre popoare, v-am cules

Și-apoi, deoparte, Eu v-am pus,

Să fiți ai Mei, precum v-am spus.

27Atunci, când întâmpla-se-va,

Că o să cheme cineva,

Duhul cuiva care-a murit,

Sau dacă s-a-ndeletnicit

Doar cu ghicitul, imediat,

Va fi, la moarte, condamnat.

Sângele omului acel

Are să cadă, peste el.”