1Locașurile Tale sânt
Mereu plăcute, Doamne Sfânt!
O, Doamne al oștirilor,
2Sufletul meu e plin de dor,
Tânjind în adâncimea lui,
După curțile Domnului.
Carnea și inima, mereu,
Strigă la viul Dumnezeu!
3Până și pasărea-și găsește,
Acolo, cuib, și-și rostuiește
Și rândunica, loc, în care
Își pune puii ce îi are…
Ah! Doamne al oștirilor,
De-altarele Tale, mi-e dor!
Ah! Doamne, al meu Împărat
Și Dumnezeu adevărat!
4Fericiți, cei ce se vădesc
Că-n a Ta Casă locuiesc,
Pentru că ei – precum socot –
Ca să Te laude, mai pot.
5Ferice e de orișicine,
Tăria și-o așează-n Tine
Și cari, în inimă, își lasă
Încrederea să-și facă casă.
6Când acești oameni au să plece
Și Valea Plângerii vor trece,
În vale a izvoarelor
O vor preface-n urma lor,
Pentru că ploaia timpurie
Cari peste ea are să vie,
Cu binecuvântări – de-ndată –
Acoperi-va valea toată.
7Merg, din putere în putere,
Oameni-acești, iar când se cere,
Vor sta în fața Domnului,
Pe muntele Sionului.
8Domn al lui Iacov, ia aminte
La rugăciunea mea fierbinte!
O, Doamne al oștirilor
Arată-Te îndurător!
9Tu Doamne, care Te-ai făcut –
Necontenit – al nostru scut,
Privește spre fața celui
Cari este uns al Domnului!
10O zi, cu Tine, se vădește
Că mult mai mult ea prețuiește,
Decât o mie, rânduite
În altă parte-a fi trăite.
În pragul Casei cea pe care
Al nostru Dumnezeu o are,
Aș vrea, mereu, să locuiesc,
Decât să mă adăpostesc
În corturi bine pregătite,
De răutăți doar locuite!
11Al nostru Domn și Dumnezeu,
Soare și scut este mereu.
Domnul aduce îndurare
Și slavă, pentru fiecare,
Căci de nimic nu e lipsit
Cel care e neprihănit.
12Ferice e de omul care,
Încredere În Domnul, are!
Ferice de al Tău popor,
O, Doamne al oștirilor!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
