Iacov 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„De unde-s luptele apoi,

Și certurile, dintre voi?

Nu vin din poftele pe care,

Voi le aveți, în mădulare?

2‘Geaba poftiți: căci nu puteți,

Ce ați poftit, să și aveți.

Voi ați ucis și-ați pizmuit,

Dar nici așa, n-ași dobândit

Ceea ce-ați vrut. Voi vă certați

Și, ne-ncetat, lupte purtați;

Însă nimic n-ați obținut,

Pentru că voi nici n-ați cerut.

3Sau cereți, dar nu căpătați,

Căci, cu gând rău, voi vă rugați,

Cu gândul ca să risipiți,

Doar pe plăceri, ce dobândiți.

4Dar, spune suflet, preacurvare!:

Încă nu ai aflat tu, oare,

Cum că a lumii prietenie

Este cu Domnu-n vrăjmășie?

Așa că, oricine va vrea,

Prieten, lumea a avea,

Acela trebuie să știe,

Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

5Degeaba credeți că vorbește

Scriptura? Ea ne dovedește

Că Duhul, pus de Dumnezeu,

În oameni, ne-a dorit, mereu,

Cu gelozie, pentru Sine.

6Dar, de la El, în schimb, ne vine

Un har, în mai mare măsură.

De-aceea zice, în Scriptură,

Că „stă-mpotrivă Dumnezeu,

La toți cei mândri, dar – mereu –

El le dă har celor smeriți”.

7Supuși, lui Dumnezeu, să-i fiți.

Împotrivirea, cu tărie,

Față de diavol să vă fie,

Pentru că diavolul, apoi –

La rându-i – va fugi de voi.

8Apropiați-vă, mereu,

Numai de Domnul Dumnezeu,

Pentru ca și El, mai apoi,

Să se apropie de voi.

Hei, păcătoșilor, cătați

Ca mâinile să vă spălați!

Oameni cu inima-mpărțită,

Cătați s-o țineți curățită!

9Simțiți-vă ticăloșirea

Și plângeți-vă rătăcirea!

Doar tânguire, să vă fie

Râsul, și-a voastră bucurie

Să se prefacă-n întristare.

10Să se smerească fiecare,

În fața Domnului, și-astfel,

Aveți a fi-nălțați, de El.

11De rău, să nu vă mai vorbiți,

Pentru că, trebuie să știți,

Căci cine va vorbi de rău –

Sau judecă pe frate’ său –

Acela, Legea, o vorbește,

De rău – și-o judecă, firește.

Atunci, nu ești împlinitor

Al Legii, ci judecător.

12Doar Unul este dătătorul

Și-asemeni, și judecătorul

Acestei Legi: Acela are

Putere-n brațul Său, cu care,

El poate ca să mântuiască,

Sau poate ca să nimicească.

Tu, însă oare, cine ești,

Dacă, să-l judeci, îndrăznești,

Pe-al tău aproape? Ascultați

13Acum, voi care cugetați

Și-n urmă, ziceți: „Astăzi, noi –

Sau mâine – vom pleca apoi,

Într-o cetate. După plan,

Acolo vrem a sta un an,

Să facem neguțătorie,

Ca un câștig bun să ne vie!”

14În felu-acesta voi vorbiți,

Dar ce va fi mâine, nu știți!

Căci ce e viața voastră-apoi?

Un abur numai, sunteți voi,

Ce doar puțin s-a arătat

Și-apoi, a și pierit, îndat’!

15Iată ce trebuie să știți,

Când, despre-așa ceva, vorbiți:

„Doar dacă Domnul o să vrea,

Ca viață, încă, să ne dea,

Vom face-un lucru oarecare,

Sau face-vom lucrul cutare.”

16Voi, însă, văd că vă făliți,

Cu laudele. Dar să știți,

Că toate laudele-acele

Nu sunt decât doar lucruri rele.

17De-aceea spun, că orișicine

Știe precum să facă bine –

Dar nu va face – negreșit,

Acela a păcătuit.”